eu cred ca, daca s-ar descoperi - prin absurd - filme nelansate pana acum ale lui Fellini, Tarkovski, Menzel, Kusturica, Ken Russel, le-as recunoaste autorul dupa stil.
Dar Lars von Trier... hm... nu se contrazice asta cu regula "curatarii filmului de prezenta regizorului"? Pana la urma toata Dogma a sfarsit prin a-i da stil si faima unui anumit regizor? asta fiind contrara chiar cerintelor dogmei. Trebuia sa fie un curent, dar a sfarsit prin a fi stil personal si coerent?
