|
o sa continui cu The cook, intrucat ieri, la momentul la care am postat, nu vazusem si finalul filmului. Bine , nu consider ca Finalul a incununat Opera (cum se zice) pt ca nu am apreciat niciodata filmele care au fost proaste sau neprovocatoare pe tot parcursul lor, dar care au trantit un final uimitor, incercand sa salveze nulitatea de dinainte. nu e cazul aici.
Cineva mi-a suflat la ureche in timp ce incercam sa desfiintez nervoasa acest film, sustinand sus si tare ca este doar un film de costume si decoruri, ca The Cook, the thief his wife and her lover poate fi vazut ca o minunata parabola a unei dictaturi. Well, se leaga, ce e drept: Albert Spica e nebunul dictator care elucubreaza constant si neincetinit in restaurantul care nici nu se stie sigur daca e al lui sau al bucatarului (a cui e tzara, a dicatorului sau a poporului?) iar restul "clientilor" sunt supusii infricosati care executa ce li se cere si uneori incearca sa se opuna, fara mare succes. Bibliotecarul e bineinteles, dizidentul intelectual, care devine dusmanul numarul 1.
Secventa cea mai miraculoasa din acest film: cei doi amanti adulterini reusesc sa scape de prigoana Dictatorului si ajung acasa la el, in Biblioteca. Cei doi sunt dezbracati complet iar camera ii urmareste din spate cum intra incet, cu pasi uimiti, in casa tapetata cu mii de carti a lui Michael, cu o Hellen Mirren mirata, curioasa, impresionata. Sunt precum Adam si Eva pasind in lumea cunoasterii. Lumina este una galbuie, calda, spre diferenta cu restul filmului unde lumina este sangeroasa, agresiva (combinatie chinezeasca de rosu si verde intens).
|