[illotempore2002]

The cook, the thief, his wife and her lover.

Nu o sa ma declar (inca) o admiratoare a lui Greenaway, doar pt ca lumea il apreciaza in unanimitate. Cel putin, nu pana vad si alte filme. Si asta pt ca filmul mai sus mentionat NU m-a convins. Decat sa ii mai dau o sansa autorului, cu un nou film.

Consider ca este un film de show-off. Un fel de podium pe care defileaza continuu niste costume de Gaultier, care ma lasa rece, daca vreau asta ma uit la Fashion TV, dar nu vreau. Decorurile de asemenea sunt abuzive si obositoare insa pentru ca reusesc in mod exceptional sa copieze si sa dea viata Rondului de noapte a lui Rembrandt, poate fi inteles si acceptat. Insusi Rondul de noapte ( imensul tablou) troneaza pe un perete in sala mare de restaurant iar decorurile interioare, luminile si costumele imita indeaproape intreaga atmosfera din tablou.

Personajul central, Mr. Spica, este extrem de obositor, vorbeste tot timpul, abereaza pe teme gastronomice si geloase, spune numai tampenii fara sens, care atentie, sa nu va faceti iluzii, nu ascund nimic in spate. Nu, ele sunt numai tampenii!

Ce mi-a atras atentia, poate un singur cadru in care apar doua planuri, ca in filmele de odinioare ale lui Renoir si Orson Welles, cu Mr. Spica in prim plan spunandu-si aberatiile si cu victima lui in planul secund, "in spate", tarandu-se dezbracat pe strada, in toiul noptii.
M-a mai atentionat secventa in care Georgina si amantul ei, in fuga din fata geloziei sotului, sunt ascunsi intr-un camion-abator de carne stricata, in descompunere: lumea in care traim intra in putrefactie.

Muzica lui Nyman e de natura sa compenseze mizeria in care pare sa se afunde omenirea - e o muzica trista, dar nuantele religioase (cel putin asa am perceput eu muzica, usor religioasa, spre gregoriana) par sa anunte o posibila salvare, adaugand o unda de optimism, iubire, posibilitate de mantuire.