|
Am vazut doua filme si jumatate de Haneke. Pianista, Funny Games si jumate din Les temps du loup.
Cel mai complex mi se pare pianista si cel mai serios realizat. Personajul central e unul foarte interesant, iar Isabelle Hupert e foarte potrivita in rol, ca fizionomie: e slaba, astenica, nevrotica, si are priviri de nimfomana bolnava. Cartea Elfriedei Jelinek m-a lasat total rece, e redundanta si enervanta, nu stiu, are dozajele gresite, am abandonat-o dupa prima jumatate pt ca se repeta ca naiba. Personajul matern este odios realizat in carte, dar mai superficial in film, adica pe pelicula nu reuseste sa te enerveze la fel de tare ca in carte, si cred ca e important sa te calce pe nervi ca sa poti da circumstante atenuante pianistei.
Funny Games e exact genul de film pe care nu=l agreez: abunda de agresivitate, de terorism psihologic, genul de film in care nu vad nici o frumusete. Dimensiunea estetica este zero insa dimensiunea abuzarii psihicului tau e 10 (pe o scala de la 0 la 10). Nu am sa pot intelege niciodata filmele sufocate de violenta, criminalitate, disperare si uratzenie. Pt mine filmele astea sunt ZERO.
Les tems du loup l-am abandonat pe la jumate, nu mai stiu de ce nu mi-a placut, parca batea apa in piua foarte mult.
Overall, Haneke nu e un regizor pe gustul meu, exceptie facand Pianista care mi-a placut mult.
|