Sauve qui peut la vie (Slow motion), 1980.
Ce sa mai faca Godard si in anul 1980? Inca un film. Mai putin teribilist ca Weekend si mai putin monoton decat Vivre sa Vie, vedeti voi (in Sauve qui peut, apar mai multe prostituate.
spre deosebite de Vivre sa vie unde apare doar una). Este total curatat de orice urma de romantism (deci mai putin romantic decat Bande a Parte).
Face parte din categoria de filme acido-cinice ale lui Godard, nici decum din categoria romantioaselor metaforice ( Bande a parte again, Le Mepris, Pierrot le Fou).
Ingredientele:
1.Marguerite Duras. Este personaj in film: apare pe o caseta audio inregistrata, le citeste unor studenti la Film din India Song. And it’s her voice for real.
2.Prostitutie
3.Pornografie (altadata era erotism, amor, acum acesta s-a golit de orice forma de poezie si a luat forma perversitatii, erosului posedat de diavol)
4.Relativitatea libertatatii (“Nimeni nu e independent, nici regii, nici femeile, nici croitorii, nici muncitorii, numai bancherii sunt independenti”)
5.Slow-motion: e doar o joaca, o alta joaca a lui Jean-Luc: din cand in cand (probabil aleatoriu), unele imagini se deruleaza foarte foarte incetinit. Da, o poti face si tu cand te uiti la video (dracu se mai uita la video), cu telecomanda in mana, apesi pe slow-motion, si totul se misca ca melcu (sic!)
6.Procedeu artistic multidisciplinar: Godard se joaca cu o tehnica foarte interesant (nu stiu daca e inventia lui sau nu, don’t care): se intampla doua actiuni in acelasi timp, in acelasi cadru – actiunea si dialogul dintre doua personaje (sa zicem o prostituata si clientul ei) + beletristica citita, din romanul unuia dintre personaje. Practic au loc doua dialoguri in acelasi timp, si doua actiuni diferite (actiunea vizibila, si actiunea invizibila, cea din roman). Ce vrea sa spuna cu asta autorul? Pai e vesnica lui obsesie a limbajului, limbajul unei prostituate si limbajul unei intelectuale, viata lui proprie, de sine statatoare etc (pe tema asta Godard dezvolta o intreaga filosofie)
7.TEMA in jurul careia graviteaza intreg filmul: ca sa intelegem mai bine, Godard da glas in acest film unui fragment al lui Milan Kundera, din “The book of laughter and forgetting”, in care ne dezvaluie cum ciorile, inainte vreme pasari de salbaticie, s-au alatura omului in spatial urban, impotriva naturii sale firesti, acest lucru semnaland anumite anomalii. (If, however, the blackbird goes against nature and follows man to his artificial, anti-natural world, something has changed in the planetary order of things). In caz ca vreti sa cititi fragmentul, aveti link-ul aici: (
http://amculthist.blogspot.com/2008/...ss-notes.html).