|
am citit cate ceva pe diagonala la acest topic si am vazut unele persoane foarte pornite impotriva filmului, Pitbul inclusiv.
Cred ca in pasiunea noastra pt filme, am ajuns sa fim excesivi: judecam si taiem in carne vie pe toti regizorii, scenaristii, actorii ceva nemaivazut. suntem mai neiertatori si mai cruzi ca cei mai virulenti dusmani. inafara de asta, parem ca avem niste pretentii si niste fitze atat de infatuate ca stau si ma gandesc: ma da voi cine mama naibii sunteti? (acuma sa nu-mi raspundeti ca forumul e ca sa isi dea toata lumea cu parerea ca nu cumpar)
ontopic: The wrestler mi-a placut. Prin prisma personajului central, prin prisma insingurarii lui si a vietii lui aparent sterile. sau de ce nu, cu adevarat sterile. nu vi se intampla niciodata sa va intrebati "oare cum decurge o zi obisnuita din viata unui luptator, dar a unui agent din comitetul de cenzura al literaturii de pe vremea comunismului, dar o zi din viata unei balerine, dar a unui cercetator al erectiilor, dar etc"
Mi-a placut filmul prin simplitatea lui, a povestii relativ "normale". Nu e un film cu pretentii, nu se erijeaza in vreun film "cult (cult movie)" sau iconoclast, nu vrea sa rupa gura nimanui, e un film cum imi place mie sa spun, cinstit.
E ca si cum bunica sau o matusa din familie ti-ar relata despre viata unei rude pe care nu ai apucat sa o cunosti: cu compasiune, cu intelegere, cu prietenie, si poate si cu un pic de judgement. sau nu va plac povestile matusii si ale bunicii?
|