|
vioara si pianul
Vioara si pianul
EL Domnul MANESCU barbat de vreo 55 de ani- latifundiar
EU Domnul AMARANDEI barbat 35 ani, fermecator, partenerul sau de afaceri.
EA ARABELA femeie atragatoare, sotia lui MANESCU
MANESCU si AMARANDEI s-au intalnit la MANESCU acasa pt a discuta despre o exploatare. Dupa ce au pus la punct detaliile afacerii, MANESCU isi invita partenerul sa ia loc in salon si sa bea impreuna un pahar de coniac.
MANESCU:
(il ia de mana pe AMARANDEI si-i arata salonul)
...iar acum ca am stabilit ce si cum, av invit la mine in salon la un pahar de coniac.
(ii face semn sa se aseze pe canapea)
Te rog...nevasta-mea vine indata cu bautura.
AMARANDEI
(da sa se aseze dar zareste in mijocul camerei un pian mare)
Ah...vad ca aveti un pian. Cantati?
MANESCU
(rade zgomotos)
Oh...nu...eu is afon. IDar nevasta-mea a primito educatie muzicala serioasa. Iar mie imi place s-o ascult. Din cand mai avem cate un recital, asa...in familie sau in cercul nostru restrans de prieteni.
AMARANDEI
(se ridica de pe canapea si ia niste partituri de pe pian si incepe sa le rasfoiasca)
Imi permiteti?...
MANESCU
(sincer amuzat)
Va pricepeti la muzica? Ei, nu mi-am inchipuit niciodata ca am sa vad in fata unei claviaturi.
AMARANDEI
(se aseaza la pian)
Eh...cand mai am si eu timp.
(Incepe sa interpreteze cu virtuozitate un studiu de Liszt. Manescu il priveste uimit. Chiar in clipa aceea intra ARABELA cu coniacul. Se opreste in prag si tresare cand il vede pe AMARANDEI
MANESCU
(intoarce capul instinctiv spre sotia sa)
Uite draga, ce fantastic, nu-i asa?
AMARANDEI se opreste din cantat si se ridica de la pian
MANESCU
(face prezentarile)
Aceasta este scumpa mea sotie ARABELA.
(Ia un pahar de pe tava. Spre ARABELA)
Domnul AMARANDEI- colegul meu despre care ti-am mai vorbit.
(AMARANDEI face un pas inainte si ia un pahar de pe tava. ARABELA roseste fiindca AMARANDEI se uiat tot timpul la ea.)
MANESCU
( se aseaza din nou)
Tocmai stateam de vorba cu domnul despre muzica. Adineauri ii spuneam ca si tu te pricepi sa canti
ARABELA
Oh...nu ma ridic nici pe departe la inaltimea...
MANESCU
Auzi, draga mea? De ce nu-ti aduci si tu vioara? Sa cantati impreuna...un duet ceva...
Ce zici domnule AMARANDEI?
AMARANDEI
Daca si doamna simte la fel...cu cea mai mare placere...
MANESCU
Auzi ce zice domnul...haide, nu mai face pe sfioasa. Te rog fa-mi mie placerea asta...
(O pupa zgomotos pe obraz)
ARABELA ii arunca laui AMARANDEI o privire taioasa dupa care se duce sa-si aduca vioara.
MANESCU
(dupa ce ARABELA a plecat)
E o scumpa...
AMARANDEI
Desigur...
ARABELA se intoarce cu vioara. AMARANDEI se aseaza din nou la pian.
MANESCU
Cantati-mi va rog sonata aia care-mi place mie asa de mult...cum se zice ...allergando...
AMARANDEI
(se uita fix la ARABELA)
... allegro tumultuoso...
(ii face semn ARABELEI si aceasta incepe.O alearga pianistic pe durata intregii parti I. La sfarsit ARABELA gafaie epuizata.
MANESCU
(aplauda zgomotos)
Minunat, minunat...Ma duc sa-mi aduc niste tigari.
(se ridica si pleaca)
|