Arendasul roman, IL Caragiale
Secventa I
subprefectul, in costum gri deschis, asortat cu palaria de pe cap, cu o servieta neagra in mana, la 35 de ani, poarta mustata si cioc, are parul tuns scurt, ingrijit.
Intra pe poarta in curtea arendasului si suna la usa. deshide arendasul in haine de casa, lejere, si papuci. e un barbat la 50 de ani, burtos, chel si bronzat:
A: -Domnule subprefect dar va rog, poftiti
(in timp ce inainteaza spre camera de zi)
S: -Vad ca ati primit telegrama mea. Va multumesc ca ati fost asa de amabil incat sa-mi permiteti sa trag la dumneavoastra.
(Arendausl i ofera un fotoliu, si se aseaza si el pe altul. Vine o fata cu o tava cu cafea si dulceata, o lasa pe masa dintre cele doua fotolii si pleaca tacuta)
(Cu o politete usor fortata)
S: -Si baietii... tot la Paris?
(cu ochii tinta pe subprefect)
A: -Tot la Paris..
S: -Si fetele, ...tot la pension?
A: - Tot la pension. (dupa cateva secunde, fara sa ia ochii de la asubprefect, care acum soarbe tacut din cafea) Da... incerc si eu sa=mi cresc copii cum pot... cum pot, mai ales cand sunt oameni care intarzie cu plata. Si acum, pe acei oameni nu poti sa-i bati ca pe taranii care te acuza ca i-ai incarcat cu zile de prasila in plus, nu? Ca, deh, sunt oameni cu scoala... care se ocupa de ordine.
S(vesel): -Uitati, cocoane Arhir, ce bine ca ati adus vorba (zambeste fals, se bate cu palma perste frunte de parca si-a aduc aminte de ceva) ca tocmai de asta am tras la dumneata. Motivul pentru care sunt aici e chiar taranul asta al dumitale (Asteapta o secunda reactia arendasului si se bucura cand vede mirarea pe fata lui) Da, Ion... A venit cu plangere la prefect si acum trebuie rezolvata. (vede cum se inroseste arendasul, care se ridica in picioare si incepe sa se plimbe nervos prin camera)
S(ranjind): -Dar stati linistit, cocoane Arghir, totul e sigur in mainile mele, ca deh, nu asa se face intre prieteni? Mai ales cand sunt prieteni cu scoala si se ocupa de ordine, nu?
(Arendasul ramane in picioare, uitandu-se calm, dar deranjat la el, in timp ce subprefectul mai soarve o data din cafea, acum cu veselie)
Secventa II
(Subprefectul in acelasi costum si arendasul intr-un costum din material scump, insa mai putin oficial decat al subprefectului, merg la brat pe un drum de sat prafuit si pustiu. Se opresc la intrarea in primarie si subprefectul se adreseaza celui care le deschide usa: )
S: -Cheama-l te rog pe taranul Ion, sa lamurim mica lui plangere pana la masa de seara.
Secventa III
(Intr-un birou mare, subprefectul asezat in spatele biroului, arendasul facand pasi prin incapere, cu mainile la spate. Se deschide usa din elmn masiv, ornamentat, a biroului si se iveste caput dezgolit al taranului Ion, tinand intr-o mana palaria si in alta plangerea.
Arendasul Paseste incet spre el, fara nici o intentie aparenta, dupa care incuie usa in spatele lui Ion si cand este destul de aproape de acesta, incepe sa-l loveasca cu pumnii in cap si spate. Ion se fereste dar nu riposteaza, toate se petrec in fata subprefectului, care se uita la ei de dupa birou.
Lovindu-l pe taran, rosu la fata, gafaind usor
A:- Opincarule, mamaligarule, toparlanule, sa ma dai tu pe mine in vileag?!...
(Ion se chirceste pe podea, Arendasul continua cu loviturile, subprefectul se ridics in picioare, cu mainile sprijinite in birou, zice calm
S: -Cocoane Arghir, cocoane Arghir...
(Arendasul continua inca cateva secunde, dupa care se opreste, se uita la taranul care inca se ferea, si zice gafaind tare: )
A:- Sa te saturi de cercetare!
(Arendasul arunca o privire subprefectului, isi ia haina de pe spatarul scaunului si iese, trantind usa in spatele lui. Subprefectul iese de dupa birou, vine langa Ion care se ridica greu de pe jos si intreaba la fel de calm
S: -Ei, ia spune, cum a fost...
I(masandus-i spatele): -Pai dumneata nu vazusi?
S: -Lasa asta, ailalta..
I: -Ailalta intocmai ca si asta, inca una si zac toata vara si la iarna mor de foame. Mai bine fac acele 7000 de zile si Dumnezeu o sti..
(Subprefectul ii zambeste): uite asa mai vii de acasa (il ia cu bratul de dupa umeri si il conduce la birou) Mai omule, cand taranii si arendasul traiesc bine, le merge cu spor la toti (se aseaza de cate o parte a biroului; subprefectul cu scaunul lasat usor pe spate, picior peste picior, uitandu-se parca de sus, dar patrunzator la taran, care sta adus de spate cu caciula peste genunchi si mainile peste caciula) Intelegerea, dragostea intre sateni si arendas ste mama lui Dumnezeu pentru unii si pentru altii.. ca (aplecandu-se peste birou, gesticuland cu dreapta) ma-mtelegi tu? Omul cu bine si cu pace, ma-ntelegi, devine ca poate pentru ca sa.. ma-ntelegi.. sa... cum sa zic?.... sa....in sfarsit, sa fie toate cu bine si cu pace. (in timp ce zice asta, bate o data cu palma in birou, se ridica sprinten, si merge la Ion, iif ace semn ca-l conduce afara).
S: -Si acum, daca tot s-au temrinat toate in astfel de bune conditii, sa-i dam vestea buna si domnului prefect, iar tu, Ioane (ion deja iesit din birou, vorbesc peste prag) sa nu uiti de ce ti-am zis. Cu bine si cu pace, Ioane, cu bine si cu pace (ii ia plangerea pe care taranul inca o mai tinea in mana si i-o rupe in bucati) ca asa se rezolva toate nedreptatile lumii.
(Cu un zambet larg si cald, il bate pe Ion pe umar si rade cu voiosie)