|
Alexandru Filimon:
TEMA - 25 APRILIE 2009 – “MARE MEŞTER”
SECVENŢA 1
INT. RESTAURANT. LUMINA ARTIFICIALĂ
Clinchet de pahare, forfotă. O faţă de masă foarte albă, două pahare cu vin roşu, un cuplu care discută. Bărbatul, EUSEBIU, are în jur de 30 de ani şi este îmbrăcat cu un sacou uzat, cu cămaşa descheiată la guler. Este nebărbierit, încercănat. SILVIA poartă o rochie de seară frumoasă, discretă, dar uşor demodată. Este de aceeaşi vârstă cu EUSEBIU, dar pare mai tânără, sau, cel puţin, mai odihnită.
Restaurantul este decorat cu bun gust, mai degrabă conservator. În fundal, muzică clasică.
EUSEBIU
(nervos)
M-au făcut nebun, Silvia! Să-mi bag minţile în cap, mi-au zis. Canaliile.
SILVIA
Linişteşte-te, dragă!
Îşi aşează mâna peste a lui.
EUSEBIU
(potolindu-şi furia)
Numai şobolani bătrâni şi şoareci speriaţi. Ce putregai. Dar măcar la noi în redacţie se mai poate scrie ce gândeşti. Măcar atât.
ŞEFUL DE SALĂ se apropie de masă cu o tavă cu două pahare mari cu îngheţată, ornate sofisticat.
EUSEBIU
(arţăgos)
Nu am comandat astea!
ŞEFUL DE SALĂ
Din partea domnului...
Îi arată cu privirea un domn care stă singur la o masă, în cealaltă parte a sălii. DOMNUL zâmbeşte în chip de salut.
ŞEFUL DE SALĂ
E un mare admirator al dumneavoastră...
SILVIA îl salută şi ea, zâmbind politicos. EUSEBIU se ridică de la masă, vizibil enervat.
SILVIA
(distrată)
Ce faci, Eusebiu?
EUSEBIU
(sarcastic)
Mă duc să-i mulţumesc domnului.
În cealaltă parte a sălii, DOMNUL se ridică şi el în picioare. Este trecut de patruzeci de ani. E îmbrăcat într-un costum de firmă şi are un aer de-a dreptul nobiliar.
EUSEBIU se apropie şi se răsteşte la el nervos.
EUSEBIU
Ascultă prietene! Nu ştiu cine eşti...
DOMNUL îi ignoră ieşirea şi îl întrerupe nonşalant.
DOMNUL
(entuziasmat)
Domnule Praporgescu! Ce onoare!
EUSEBIU ezită. DOMNUL se apropie de el şi îi strânge mâna. Apoi, sub aparenţa unui gest neglijent, îl lasă pe EUSEBIU să vadă că are la centură un pistol de calibru mare.
DOMNUL
(mieros)
Haideţi, vă rog, luaţi loc o clipă cu mine.
Cei doi se aşează. EUSEBIU nu scoate nici un cuvânt, doar îl priveşte fix, uşor speriat.
DOMNUL
Ei, domnule Praporgescu! Mi-aţi făcut o mare onoare în seara aceasta. Vreau să spun că vă urmăresc activitatea cu mare interes. Da. Şi prietenii mei la fel. Aşa om de presă mai rar.
Se apropie un OSPĂTAR cu o sticlă de vin scump şi cu două pahare.
DOMNUL
Sunteţi cam palid, sau mi se pare? Beţi un vin?
EUSEBIU încuviinţează cu un gest speriat. OSPĂTARUL le toarnă vinul, absent.
DOMNUL
(poruncitor)
Băiete! Adu-mi o porţie de mare meşter al calomniei şi pălăvrăgelii cu piure de cartofi!
OSPĂTARUL nu întelege şi, rusinat, vrea să spună ceva. Îl caută din ochi pe ŞEFUL DE SALĂ. Acesta îl goneşte la bucătărie.
EUSEBIU a îngheţat.
DOMNUL
(cu tonul unui părinte dezamăgit)
Ştiţi... V-am citit articolul de azi dimineaţă şi parcă nu se mai leagă ceva, nu ştiu... E păcat. E păcat să vă risipiţi talentul pe asemenea mizerii. Să vă irosiţi dumneavoastră, aşa un mare om de presă...
OSPĂTARUL se întoarce cu o porţie de limbă cu piure, pe care o aşează în faţa domnului. EUSEBIU se face alb la faţă.
DOMNUL
Îmi cer scuze. Vă plictisesc cu tot felul de nimicuri. Mă iertaţi. Probabil că sunteţi un om foarte ocupat.
DOMNUL pune pe masă o mapă subţire şi se ridică. EUSEBIU se ridică şi el. DOMNUL împinge mapa spre el.
DOMNUL
(scuzându-se din voce)
Uitaţi. Nu e mare lucru. În ultima vreme ştirile bune se găsesc mai greu, ştiu.
EUSEBIU ia mapa şi îl priveşte în ochi. Mapa îi tremură în mână.
DOMNUL
(cu un zâmbet prietenos)
Prea bine! Abia aştept să citesc articolul de mâine.
O seară frumoasă, domnule Praporgescu.
|