Cinemagia Forum - View Single Post

BigOne · 23 Apr 2009, 18:56

Arendasul
Om la 55 de ani, destul de inalt, grasuliu, bine imbracat cu haine bune. Om nu foarte scolit dar bogat cu avere mare. Este autoritar, impulsiv si se crede superior taranilor care ii lucreaza pamantul tratandu-i ca pe niste animale. Isi mentine statutul si cu ajutorul afacerilor care le are cu politicienii pe plan local si pe care ii are in general la mana astfel. Se considera un om care face parte parte din protipendada societatii si care implicit are anumite drepturi morale.

Subprefectul
Om la 50-60 de ani, scund, grasuliu, tot bine imbracat, cu joben si lavaliera. Este scolit si are afaceri cu arendasul. Este un om sus-pus pe plan local. Avem de a face cu un om istet pentru care scopul scuza mijloacele. Averea si afacerile il ajuta sa isi mentina locul si influenta. Un om bun la suflet in general, insa pune pe primul loc afacerile sale, nelasand nimic sa interfereze cu acestea.

Taranul
Om la 65 de ani, subtirel, destul de prost imbracat si fara scoala. Se ve de ca este om muncit, care a indurat multe la viata lui. Are multi copii si credinta lui este ca acestia pot ajunge mai mult decat el. Isi recunoaste limitele, dar ar face orice pentru copiii lui. Si isi face chiar si datorii pentru a-i tine pe copii la scoala. Fiind un om cinstit, cand este tratat incorect de arendas, incearca sa isi faca dreptate cu ajutorul autoritatilor.

Sosind in comuna, trage fireste la arendas.
Mananca, bea bine, doarme un ceas, doua, vine la primarie la brat cu arendasul si cheama pe taranul cu hartia la cercetare.

Indata ce taranul se iveste, arendasul, rosu de furie, incepe sa-i strige:

Arendasul: Opincarule, mamaligarule, toparlanule, sa ma dai tu pe mine in vileag?!

Se apropie incet de el si incepe sa-i care la pumni in cap.

Subprefectul (cu blandete): cocoane Arghir, cocoane Arghir...

Insa arendasul e prea manios ca sa-l auda. Da inainte si tocmai dupa ce obosise, iese pe usa racnind:

Arendasul: Sa te saturi de cercetare!
Cand taranul isi mai vine in fire, subprefectul il intreaba:
Subprefectul: Ei, ia spune, cum a fost...
Taranul (indignat): Pai dumneata nu vazusi?
Subprefectul: Lasa asta, ailalta.
Taranul (resemnat, scarbit): Ailalta intocmai ca si asta, inca si zac toata vara si la iarna mor de foame. Mai bine ii fac acele zece zile si Dumnezeu o sti...
Subprefectul (cald si pus pe taclalale): Ei, uite asa mai vii d-acasa, mai omule. Cand taranii si arendasul traiesc bine, le merge cu spor la toti; intelegerea, dragostea intre sateni si arendasi este mana lui Dumnezeu pentru unii si pentru altii... ca, nu-ntelegi tu?... omul cu bine si cu pace, ma-ntelegi, devine ca poate pentru ca sa, ma-ntelegi, sa... cum sa zic?... sa... in sfarsit, sa fie toate cu bine si cu pace.... (Taranul iese resemnat)
Subprefectul (singur): Partile s-au impacat!

(Si tot asa, un ceas intreg, subprefectul ii da sfaturi, neuitand a vorbi de grija guvernului pentru tarani, de legile ce face guvernul pentru apararea taranilor s.cl., s.cl. )

23 Apr 2009, 18:56	#49
BigOne Novice Join Date: Mar 2009 Posts: 12	Arendasul roman Arendasul Om la 55 de ani, destul de inalt, grasuliu, bine imbracat cu haine bune. Om nu foarte scolit dar bogat cu avere mare. Este autoritar, impulsiv si se crede superior taranilor care ii lucreaza pamantul tratandu-i ca pe niste animale. Isi mentine statutul si cu ajutorul afacerilor care le are cu politicienii pe plan local si pe care ii are in general la mana astfel. Se considera un om care face parte parte din protipendada societatii si care implicit are anumite drepturi morale. Subprefectul Om la 50-60 de ani, scund, grasuliu, tot bine imbracat, cu joben si lavaliera. Este scolit si are afaceri cu arendasul. Este un om sus-pus pe plan local. Avem de a face cu un om istet pentru care scopul scuza mijloacele. Averea si afacerile il ajuta sa isi mentina locul si influenta. Un om bun la suflet in general, insa pune pe primul loc afacerile sale, nelasand nimic sa interfereze cu acestea. Taranul Om la 65 de ani, subtirel, destul de prost imbracat si fara scoala. Se ve de ca este om muncit, care a indurat multe la viata lui. Are multi copii si credinta lui este ca acestia pot ajunge mai mult decat el. Isi recunoaste limitele, dar ar face orice pentru copiii lui. Si isi face chiar si datorii pentru a-i tine pe copii la scoala. Fiind un om cinstit, cand este tratat incorect de arendas, incearca sa isi faca dreptate cu ajutorul autoritatilor. Sosind in comuna, trage fireste la arendas. Mananca, bea bine, doarme un ceas, doua, vine la primarie la brat cu arendasul si cheama pe taranul cu hartia la cercetare. Indata ce taranul se iveste, arendasul, rosu de furie, incepe sa-i strige: Arendasul: Opincarule, mamaligarule, toparlanule, sa ma dai tu pe mine in vileag?! Se apropie incet de el si incepe sa-i care la pumni in cap. Subprefectul (cu blandete): cocoane Arghir, cocoane Arghir... Insa arendasul e prea manios ca sa-l auda. Da inainte si tocmai dupa ce obosise, iese pe usa racnind: Arendasul: Sa te saturi de cercetare! Cand taranul isi mai vine in fire, subprefectul il intreaba: Subprefectul: Ei, ia spune, cum a fost... Taranul (indignat): Pai dumneata nu vazusi? Subprefectul: Lasa asta, ailalta. Taranul (resemnat, scarbit): Ailalta intocmai ca si asta, inca si zac toata vara si la iarna mor de foame. Mai bine ii fac acele zece zile si Dumnezeu o sti... Subprefectul (cald si pus pe taclalale): Ei, uite asa mai vii d-acasa, mai omule. Cand taranii si arendasul traiesc bine, le merge cu spor la toti; intelegerea, dragostea intre sateni si arendasi este mana lui Dumnezeu pentru unii si pentru altii... ca, nu-ntelegi tu?... omul cu bine si cu pace, ma-ntelegi, devine ca poate pentru ca sa, ma-ntelegi, sa... cum sa zic?... sa... in sfarsit, sa fie toate cu bine si cu pace.... (Taranul iese resemnat) Subprefectul (singur): Partile s-au impacat! (Si tot asa, un ceas intreg, subprefectul ii da sfaturi, neuitand a vorbi de grija guvernului pentru tarani, de legile ce face guvernul pentru apararea taranilor s.cl., s.cl. )