Zi insorita, calduroasa de inceput de primavera.
Restaurant select, pe marginea unui lac. O sala mare cu mese si scaune elegante, din fier forjat, cu modele si incrustatii florale, invelite in huse dintr-un material fin, de culoare crem.
Doar 3-4 mese sunt ocupate. Sala se intinde de-a lungul podului ce sustine terasa, patrunzand deasupra apei.
In restaurant intra un barbat la vreo 50 de ani, de statura medie, solid, dar nu gras, cu par castaniu lung pana peste ureche si ochi caprui inchis. Poarta ochelari, are o figura blanda. Este imbracat intr-un costum negru cu camasa mov deschis, cu butoni. Are o servieta neagra. Se uita in jur, cauta o masa de 2 persoane si se asaza la una din fata ferestrei deschise, prin care se poate vedea drumul si parcarea din fata restaurantului.
Ia loc, apoi isi pune servieta langa piciorul scaunului.
Un ospatar tanar, imbracat in pantaloni si vesta neagra, cu camasa alba, cu parul negru aranjat il urmareste, iar cand vede ca s-a asezat se indreapta mergand drept, hotarat spre masa barbatului. Ii ofera un meniu.
Barbatul se uita prin el, rasfoindu-l cu grija. Cand il inchide, ospatarul se afla deja langa el.
O: “Ce ati dori?”
B: “Pentru inceput vreau un vin rosu, dulce si o apa plata.”
Ospatarul da din cap, noteaza. Peste cateva clipe se intoarce, pune sticla de apa plata pe masa si ii toarna barbatului un pahar cu vin.
O: “Serviti cu apa?”
B: “Nu, multumesc! Simplu, deocamdata.”
Ospatarul se retrage.
Barbatul isi aminteste brusc ceva:
“Baiete, poti sa aduci si o vaza te rog?”
O: (mirat)”Imi pare rau, dar nu avem flori.”
B: “Nu-i nimic. Poti sa-mi aduci totusi o vaza? O vaza mica.”
O: (un pic incurcat)“Sa vad ce pot face.”
B: “Multumesc.”
Ospatarul se intoarce cu o vaza, pe care o asaza in mijlocul mesei.
B: (vizibil bucuros) “Multumesc mult!”
Ospatarul da din cap si pleaca.
Barbatul ia servieta, o deschide si scoate un buchetel gros de flori de camp, viu colorate. Desface snurul panglicii cu care fusesera legate si le asaza in vaza cu multa grija aranjandu-le. Apoi desface sticla de apa plata si torna in vaza. Se vede ca toate aceste mici “operatiuni” ii fac placere.
Priveste cu drag florile, cu un suras cald pe buze.
Apoi deschide din nou servieta, de unde scoate un aranjament decorativ mov, cu lumanare parfumata in mijloc. Desface ambalajul si asaza aranjamentul tot in centrul mesei, langa vaza.
Ospatarul il urmareste dintr-un colt al salii. E un pic nesigur. Nu stie daca sa intervina sau nu cu observatii.
Barbatul il vede si ii face semn sa se apropie.
B: “Te rog sa pregatesti la rece cea mai buna sampanie.”
O: “Sigur. V-ati hotarat ce comandati?”
B: “Nu inca.”
Ospatarul pleaca. Barbatul scoate din servieta 3 baloane: rosu, verde si albastru. Se uita un pic rusinat in jur, se intoarce cu fata spre fereastra deschisa si incepe sa le umfle. Din cauza efortului se inroseste la fata. Pe masura ce le umfla, le leaga cu o panglica alba de manerul servietei, pe care o asaza langa masa, in dreptul ferestrei.
Ospatarul se apropie cu pasi mici, priveste miscarile barbatului si nestiind cum sa i se adreseze…In momentul cand ajunge chiar in spatele lui, barbatul se intoarce brusc, speriat, ca si cum ar fi fost prins in timpul savarsirii unei fapte condamnabile. Ospatarul are si el o tresarire. Cei doi se privesc pierduti cateva clipe, dupa care ospatarul se “trezeste” deodata:
O: “Imi cer scuze, domnule. Mi-e teama ca…Stiti, nu va este permis…lumanarea, baloanele…”
B: “Te rog mult. Sunt sigur ca nu incurca pe nimeni. (Ospatarul ar vrea sa-si continue protestul, dar barbatul nu-i da ragaz) Mai adu un tacam si o farfurie.”
O: (lasand deoparte micul inident) “Ce serviti?”
B: “Deocamdata nimic. Dar mai adu un tacam si o farfurie.”
Ospatarul se retrage umil. Cand ajunge in dreptul usilor ce duc spre bucatarie, il opreste pe seful de sala. Pare a-i explica situatia clientului de mai devreme, caci arata spre masa acstuia. Seful il lamureste: “Nu-i nimic. Il cunosc.E un client fidel, mai vechi….cu gusturi cam excentrice, ce-i drept! Adu-i tot ce comanda. Fara probleme.”
Ospatarul aduse inca un tacam, o farfurie si le aseza pe masa. Barbatul tocmai aranja doua servetele rosii, scoase din servieta.
B: (increzator)“Nu cred ca e vreo problema daca pun aceste servetele in locul celor albe pe care le aveti dvs.”
O: (il priveste nedumerit, inclina capul usor spre stanga, strange incet din buze si raspunde nesigur) “Nu…”
Barbatul asteapta ca ospatarul sa plece si apoi lipeste de fundul farfuriei un ravas mic, cu cateva randuri scrise de mana, apoi o pune la loc.
Se uita la ceas, priveste pe geam la drumul ce trece prin fata restaurantului, se ridica, isi ia servieta si se indreapta spre toalete. Dupa 5 minute iese. Acum are la gat un papion negru, iar in buzunarul de la piept al sacoului un colt de esarfa mov, care se asorteaza cu camasa. Parul a fost si el pieptanat si aranjat.
Aprinde lumanarea si pune cu grija o cutiuta mica, neagra, intre florile de camp din vaza. Se asaza la masa si de acum incolo privirea ii va fi atintita asupra intrarii in sala de mese.
Dupa vreo cateva minute, intra o femeie inalta, imbracata in rosu.
Barbatul isi asaza mai bine ochelarii pe nas, o priveste intens, insistent, se ridica in picioare. Femeia este urmata de un domn cu o figura mohorata. Barbatul se uita mai bine, lasa apoi privirea in jos si se asaza la loc. Bea tot vinul ramas in pahar.
Ospatarul vine si il intreaba daca ar mai dori un pahar. Barbatul aproba din cap. Paharul este umplut.
O: “Domnul nu serveste nimic altceva? Un astfel de vin cere si o friptura de vita.”
B: “Nu, multumesc.”
Dupa inca o jumatate de ora in care barbatul tresare de mai multe ori la intrarea unor noi clienti, vizibil ingandurat si ametit de vinul baut, ii face semn ospatarului. Intre timp, afara incepe o ploaie torentiala.
B:” Adu-mi o portie de mester mare al calomniei si palavragelii cu piure de cartofi.” (incepe sa rada cu pofta, si totusi fosrte intristat)
Ospatarul nu intelese si rusinat vru sa spuna ceva, dar seful sau il goni la bucatarie.
S: “Ce a cerut?”
O: (nedumerit)“Mester mare al…N-am inteles.”
S: “Ahh…Ca de obicei…”
Putin mai tarziu baiatul aduse limba cu piure.
O: “Poftiti, domnule.”
Cand il servi, baiatul il auzi spunand in timp ce privea pierdut picaturile de ploaie atingand suprafata lacului…
B: “Nu mai vine…”
O: (nostalgic, privi si el ploaia de afara si fiindu-i mila de barbat, spuse)“Traficul e de vina….Doriti sa inchid fereastra?”
Nu primi niciun raspuns, asa ca se indeparta in tacere.
Barbatul sufla si stinse lumanarea, lua nervos buchetelul de flori si cutiuta neagra, mototolii servetelele rosii, dezlipi ravasul de pe farfuria din fata lui si le arunca pe toate in servieta. Rupse apoi panglicile baloanelor si le dadu drumul pe geam, in ploaie.
Isi desfacu papionul, esarfa din buzunar si butonii de la camasa si le azvarlii pe toate in servieta.
Neglijent, cu camasa sifonata, se uita strain la farfuria din fata lui si incepu sa manance, mestecand cu greu, fara pofta.
Ospatarul il urmarea cu compatimire. Seful vine langa el si ii spune:
S: “Anu’ trecut venise si cu o trupa. Sa cante o serenada…Mereu comanda limba. Era preferata ei. Cica era scriitoare si avea denumiri din astea pentru orice fel de mancare.
In fiecare an, pe data de 15 aprilie vine si pregateste toate nimicurile astea…Si o asteapta…Dar saraca a murit demult! ”
P.S: Restanta de saptamana trecuta.
