Hai ca si eu m-am trezit un pic mai tarziu ca Illo, am citit ce s-a scris si vad ca s-a ajuns la amintiri pariziene. Io n-am, ca inca n-am ajuns acolo. Dar hai sa vorbim despre un cliseu extrem de amuzant: chestia cu dialogurile in engleza cu accent, sa zicem, francez, pentru a sugera ca cei doi sunt, evident, francezi. Le mai arunca o costumista cate-o basca pe cap si gata!
