Regizorii cunoscuti thailandezi fac de obicei filme interesante din punct de vedere vizual,dar cu scenarii proaste. N-am reusit inca sa rezist pana la sfarsitul vreunui film de Apichatpong Weerasethakul sau Pen-Ek Ratanaruang. Syndromes and a Century mi sa parut in particular unul din cele mai plicticoase filme pe care am incercat vreodata asa le vad. Si Last life in the Universe a lui Nonzee Nimibutr a avut viata scurta pe hard-disk-ul meu.

De fapt, dintre regizorii mentionati nu vazut pana la final decat The Unseeable a lui Sasanatieng. Un horror destul de banal, dar cu elemente traditionale thailandeze care ii dadeau o nota de originalitate pentru mine. Cred ca singurul film thailandez care mi-a placut vreodata a fost Dek Hor (Dorm)