[slackerflu]

Sceneta restaurant

Interiorul unui restaurant mediocru, o sala mare si spatioasa, cu mese rotunde dispuse pe lateral. Peretii sunt vopsiti intr-un galben cald, iar ca obiecte de decor, sunt atarnate variate desene colorate facute de copii. Un ceas de perete mare si rotund arata ora 15:00. Mesele sunt acoperite de fete de masa beige, cu model floral la margini, peste care e asezata inca un acoperamant impermeabil mai mic, de culoare rosie. Pe fiecare masa se afla solnite si salatiere. Restaurantul este destul de gol, doar patru mese fiind ocupate. In parta stanga a salii, la o masa apropiata de colt, sta un barbat la vreo 35 de ani, grasut, cu parul lasat pe umeri si cu ochelari, imbracat usor neglijent, intr-un tricou cu guler alb si pantaloni kaki. Are in fata o halba de bere aproape goala. La un moment dat in restaurant intra un barbat la vreo 40 de ani, nu prea inalt, nu prea scund, care merge drept si pare foarte sigur pe sine, avand un zambet nonsalant pe chip. Poarta pantaloni de velur negri si o camasa de culoare inchisa. Desi e imbracat destul de lejer, are o postura foarte eleganta. Se asaza la o masa langa tipul grasut si il priveste pentru cateva secunde zambind. Ospatarul il saluta si ii aduce un meniu, iar barbatul multumeste zambind. Dupa ce se uita expeditiv prin meniu, cheam din nou ospatarul si ii spune:
“Garcon, adu-mi te rog o sticla de vin alb, demi-sec, trebuie sa ma inviorez putin. Si doua pahare, mi-ar face placere daca domnul de alaturi mi s-ar alatura, e o zi prea frumoasa ca sa mananc singur. Spune-i tu, te rog, e invitatul meu sa bem vinul impreuna. Merci, garcon.”
Ospatarul aproba din cap si se indeparteaza. Are un mers usor schiopatat. Dupa doua minute, se intoarce cu sticla de vin si doua pahare pe o tava, iar in drumul lui se opreste pe la domnul grasut, ii spune ceva la ureche, apoi vine la masa barbatului si pune tava pe masa. Se cauta in buzunare, apoi isi cere scuze, a uitat desfacatorul. Da o fuga pana in bucatarie si se intoarce cu un desfacator nou, cu care deschide sticla de vin si toarna in pahare. “Adu si o apa minerala, te rog.”, spune barbatul. “Da, domnule.”, si se indeparteaza cu acelasi mers schiopatand. Dupa ce ospatarul nu se mai vede, domnul grasut se ridica de la masa lui, lasa halba goala pe masa, isi ia geanta si se indreapta catre barbatul cu vinul. Ajunge in dreptul lui si intinde mana. Barbatul ii da mana fara sa se ridice. Acesta o scutura puternic. “Sa traiti! Mi-a spus chelnerul ca m-ati chemat.”
Barbatul elegant: Desigur tovarase, nu te sfii. Ia un loc! (se lasa pe spate in scaun)
Barbatul grasut: Multumesc, multumesc... (se asaza umil, isi lasa geanta pe un scaun si isi pune mainile incrucisate pe masa)
Barbatul elegant: Ma ierti daca te-am deranjat, dar consider ca e o zi prea frumoasa ca sa fie petrecuta in tacere. Daca tot suntem aici, dumneata singur, eu ... singur, de ce sa nu sadim o samanta de vorba? Ca doar oameni suntem, si ce stiu oamenii sa faca mai bine decat sa palavrageasca. (il priveste fix, zambind dezinvolt)
Barbatul grasut: (Zambeste si el, mai confortabil) Da, sa traiti! Aveti mare dreptate. Drept sa spun, si eu ma cam plictiseam la masa. Imi bausem berea si vroiam sa pornesc la drum, dar acum ca v-am intalnit, ce altceva poate fi mai placut decat o taclala si un pahar de vin? Noroc! (ridica paharul cu vin, in semn de toast, apoi il pune la gura si il bea aproape pana la fund, dupa care il pune zgomotos pe masa).
Barbatul elegant: (il priveste zambind, cu mainile in san) Imi place de dumneata, stii sa te bucuri de moment. Hehe. Dar ia spune-mi, cu ce te ocupi mai exact?
Barbatul grasut: Sunt liftier, sa traiti!
Barbatul elegant: Liftier zici, ai? Hehe (rade usor) Foarte interesanta meseria dumitale. (ii face un semn ospatarului) Totusi, mi se pare un pic... sufocanta. Imi aduce aminte de o camera de izolare. (coboara privirea usor ingandurat)
Barbatul grasut: (vesel, vorbind tare) Nu e domnule, muncesc de mai bine de 10 ani ca liftier, si mi s-a intamplat doar de doua ori sa raman blocat, pentru ca nu aveam toate ustensilele la mine. Stiti dumneavoastra, se mai intampla. In rest, e foarte bine, munca e usoara, timpul destul de scurt... ca altfel nu puteam sa stau aici sa beau cu dumneavoastra. (Rade si il bate cu o mana peste umar, aplecandu-se putin peste masa)
Barbatul elegant: (catre chelner, care tocmai venise) Garcon, adu-ne te rog niste aperitive, ceva usor ca sa ne deschidem portitele (zambeste)
Ospatarul: Da domnule, imediat.
Barbatul elegant: (catre barbatul grasut, zambind) Sa nu-ti faci griji, azi e o zi frumoasa, sa nu lasam ochiul dracului sa stea in calea bunei-dispozitii. O sa sara el cand o sa fie nevoie.
Barbatul grasut: (se uita putin nedumerit catre el, moment in care barbatul elegant face un gest cu mana catre buzunarul de la piept, unde isi tinea portmoneul, iar barbatul grasut incepe sa rada) Am inteles, sa traiti! Sa fie primit!
Ospatarul aduce o tava cu aperitive frumos asezate si se retrage.
Barbatul elegant: Dar te rog, serveste cat poftesti!
Barbatul grasut: Multumesc, sa traiti! (incepe sa infulece cu mana din tava)
Barbatul elegant: Cand te gandesti cati oameni au murit de infometare... Nu stiu daca stii dumneata, dar inca de la inceputurile civilizatie, infometarea era una dintre cele mai comune pedepse cu moartea. Oamenii considerati nelegiuti erau inchisi intre patru pereti si lasati sa moara de foame. Iti imaginezi dumneata asa ceva? Si Ana a lui Manole a patit-o tot cam asa, chiar daca nu avea nici o vina..
Barbatul grasut: (il priveste mancand, isi ridica ochelarii pe nas) Da... serioasa treaba...
Barbatul elegant: Pe vremuri oamenii erau pedepsiti sever pentru greselile lor, pentru fapte care acum sunt trecute cu vederea de multe ori. Tradatorii, cei care vorbeau in plus, sau din contra, care nu vorbeau deloc, erau pedepsiti laolalta cu criminalii si hotii. (ramane cu privirea fixata intr-un punct)
Barbatul grasut: Intr-adevar, ce vremuri... Nu ca acum, misei si curve la fiecare colt de strada. Dar ce sa le faci... Hehe (rade plescaind)
Barbatul elegant: (intoarce privirea dintr-o data inspre el si pune ambele maini pe masa) Ai grija ce vorbesti, domnule! Tine minte de la mine, limba, maestrul palavragelii si al calomniei, e cel mai dat naibii dintre membrele corpului, te poate duce la pierzanie! Asa ca stapaneste-l cat de bine poti!
Barbatul grasut: Da, sa traiti! (ridica o mana in semn de scuze)
Barbatul elegant: E chiar ironic! Imagineaza-ti ca oamenii sunt pedepsiti si cand vorbesc, si cand nu vorbesc... Nici nu mai stii de unde s-o iei! Dumneata stii ca pana in secolul 18, in Anglia si Franta, oamenii care refuzau sa depuna marturie in cazul unui proces erau torturati prin zdrobire? Li se puneau bolovani pe piept pana cand oasele nu mai puteau suporta greutatea si se rupeau. Legea era stramta! Nu cunostea bucle! Ironic, asa-i?
Barbatul grasut: (terminase de mancat, se uita putin nedumerit la el) Da... Nu stiam chestiile astea.
Barbatul elegant: Ma gandeam eu ca nu stiai. (il priveste cu mila). In fine, ai terminat? Hai sa cerem si noi ceva sanatos de mancare. (ia meniul de pe masa si incepe sa-l rasfoiasca).
La un moment dat se aude un zgomot puternic, cei doi se intorc si observa ca ospatarul scapase tava cu doua farfurii pe jos, moment in care seful de sala iese din bucatarie si se indreapta nervos catre ospatar, certandu-l.
Seful de sala: E a treia oara luna asta! Ai mare grija, rabdarea mea are limite! Chiar asa?!
Ospatarul: (incurcat, speriat) Imi ... imi cer iertare, dar e din vina covorului, m-am impiedicat in acelasi loc...
Seful de sala: Sa n-aud! Dupa ce ca faci atatea greseli, mai ai si tupeul sa te aperi! Curata cat mai repede mizeria asta!
Barbatul elegant: (incepe sa rada usor) Exact despre ce vorbeam... nici sa taci, nici sa vorbesti. Hehe.
Barbatul grasut: (zambeste putin incurcat, aproba din cap)
Ospatarul termina de curatat, iar barbatul elegant ii face semn. Ospatarul se indreapta spre masa barbatilor, urmat de seful de sala. Ajung amandoi in dreptul mesei, seful de sala face o plecaciune si spune:
“ Buna ziua, domnilor, e de datoria mea sa imi cer iertare pentru micul deranj de mai devreme... tanarul e putin impiedicat, nu stiu cat timp o sa mai fie tolerat. Pana una alta, i-am acordat o a doua sansa, e greu sa gasesti un loc de munca in ziua de azi.”
Barbatul elegant: Stati linistit, domnule, se intampla tot timpul accidente. Viata e plina de neprevazut, baiatul e tanar, inca mai are timp de facut greseli. (zambeste prieteneste catre ospatar, seful de sala zambeste si el putin mirat).
Ospatarul: Multumesc, domnule... Mai doriti sa comandati ceva?
Barbatul elegant: Desigur, acum trecem la felul principal. Hehe. Dumneata mai intai.
Barbatul grasut: O friptura de pui cu cartofi natur, te rog. (ospatarul noteaza)
Barbatul elegant: Se uita in meniu pentru cateva secunde, apoi ii face un semn cu ochiul barbatului grasut) Adu-mi o portie de mester mare al calomniei si palavragelii, cu piure de cartofi (spune raspicat, apoi zambeste si se lasa pe spate in scaun). Ospatarul nu intelese, si rusinat, vru sa spuna ceva, dar seful sau il goni la bucatarie.
Barbatul grasut: (cei doi intra in bucatarie, iar acesta il priveste incurcat pe barbatul elegant, care il priveste si el cu mainile in san, zambind. Dupa cateva secunde, izbucnesc amandoi in ras, barbatul grasut razand greoi si usor isteric) Ha ha ha! A fost buna asta, domnule, saracul baiat, nu stia ce sa faca! Ha ha ha!
Barbatul elegant: N-am facut-o cu rautate, a fost pentru binele lui. Dupa o dojenire ca aia, nu ii strica inca un moment jenant. Hehe. Asa se caleste pentru viitor. Hehe, si asta poate fi o metoda de tortura, sa stii. Intimidarea si umilirea, cantaresc greu asupra psihicului. Hehe.
Barbatul grasut: Vad ca stiti multe despre tortura... Numai despre asta mi-ati vorbit.
Barbatul elegant: Eh... Am motivele mele. (zambeste privindu-l fix, semn ca nu vrea sa mai continue sa vorbeasca despre asta)
Ospatarul aduce friptura cu cartofi si limba cu piure, privind jenant in pamant, dupa care se retrage rapid. Cei doi barbati incep din nou sa rada, apoi fiecare incepe sa manance in liniste.