[cornel]

Walt Kowaslki (Clint Eastwood) este în filmul Gran Torino un veteran înrăit al războiului din Coreea, hăituit de ororile săvârşite în tinereţe, ajuns să-şi trăiască bătrâneţea într-un vechi cartier alături de nişte imigranţi Hmong, din Asia de Sud-Est. După ce a rămas văduv, fostul inginer auto, care nu s-a înţeles niciodată cu cei doi fii ai săi, este pus în situaţia să se confrunte cu vechile sale prejudecăţi. Ajuns la vârsta la care nu mai aşteaptă nimic de la viaţă, morocănosul vrea să fie lăsat în pace, nu are încredere în nimeni, nici măcar în preotul comunităţii care nu este suficient de matur pentru a-i asculta confesiunea. El nu vrea decât să-şi bea berea lui de zi cu zi şi să-şi admire în linişte maşina de colecţie, un Ford Gran Torino din 1972, fără să fie deranjat de găştile de cartier.
Deşi respinge brutal orice gest de socializare venit din partea vecinilor săi asiatici, după ce tânărul Thao (Bee Vang) încearcă să-i fure maşina, Walt începe să se schimbe şi îi oferă acestuia o adevărată lecţie de viaţă. Una din cele mai savuroase scene este aceea în care Walt îl duce pe Thao la frizerul lui italian, pentru a-l învăţa cum vorbesc bărbaţii adevăraţi.
În vârstă de 78 de ani, Clint Eastwood întruchipează în acest film un personaj complex (care merita o nominalizare la premiile Oscar), aparent rasist şi intolerant, pentru ca apoi să-i descoperim latura umană într-un război urban în care el caută cu îndârjire izbăvirea. Cu toate că melodrama este creată rudimentar, filmul merită văzut măcar pentru energia care o degajă acest monstru sacru, dacă nu şi pentru faptul că este o înduioşătoare comedie (pe alocuri) despre responsabilitate şi toleranţă.