@Razi,scumpule, credeam ca numai eu am avut relatii "de genu' ",extreme asa.Ar fi misto sa ne povestim pe un topic experientele,pe toata lumea intereseaza amanuntele scabroase din viata,sufletul altora.Imposibil sa nu te fi impresionat:
1.muzica(de calitate,contrastanta cu imaginile porno pe bune),teoria muzicala destul de interesanta avizatilor;
2.nebunia ei,( repulsia privitorului se transforma intr-o mila trista);
3.felul in care tipul a ales s-o uite,s-o stearga din memorie(violent si imatur).
@ Bre,eu as face orice de dragul tau.Nu mi se pare ca e cel mai bun film al lui Haneke,dar indiferent n-are cum sa te lase,e sinistru.
Cel mai mult mi-a ramas in cap Funny games".M-a facut curioasa sa vad varianta austriaca a aceluiasi Michael Haneke ,din 1997.Desi seamana foarte mult,sunt curioasa sa vad si alte nuante... Unii zic ca aia europeana e mai buna.
Mi-a placut Naomi Watts,Tim Roth din pacate nu a avut mult de oferit,dar a dat mai mult decat se putea,pustiul mi s-a parut cam fara zvac,dar ma rog ,probabil se cauta o figura nevinovata...
Mi s-a parut un film din acelea pe care nu le uiti in niciun caz a doua zi,si nici peste un an! Cei doi psihopati gay cum le zice Pit sunt f bine alesi,unul e antipatic doar cand zambeste(Pitt) iar celalat e de o neputinta alunecoasa si repulsiva,pare cel dominat.
De la filmul asta nu ma mai pot uita la Formula 1 .
Filmul realist,spre un naturalism feroce: sa ne amintim scenele foarte reale,de parca am fi fost in locul personajelor,atunci cand au ramas singuri dupa uciderea(subiect tabu,dar tratat paradoxal cu delicatete) fiului,cum incercau in acea zapaceala ,cat de nepregatiti erau,sa usuce mobilul cu phoenul ,sa alerge in disperare inutila pe langa casa...linistea noptii,cadrele prelungite de parca noi,spectatorii am fi filmat totul.
Mesaje subliminale,shocking,regizorul nu se joaca,nu manipuleaza mintile noastre,ne prezinta doar o realitate cruda,perfect incadrabila in real,ceea ce e izbitor la aceste filme,este coespondenta de nedorit cu realitatea.
Ni s-au prezentat in direct stirile de la ora 5.Aceasta e realitatea.Si cand te gandesti cat de scarbita am fost la " Labirintul lui Pan".Dar aia e alta poveste,si nici macar.
Originally Posted by morphego:
Quote:
|
E foarte "lucrat", pare fortat, si nu doar pe alocuri ... actorii sunt ok, dar incearca prea mult si cad in stereotipie ... unele fragmente sunt destul de neverosimile spre ridicole ... eu unul nu am fost convins nicio clipa de situatia respectiva, si nici n-am simtit vreo urma de compatimire pentru personajele victime ... nu mi-au placut nici tortionarii, Michael Pitt in special ... un plus poate pentru sfarsitul "neamerican"
|
Interesant punct de vedere,eu am laudat mai sus filmul,dar...
cam bate la ochi.In prima parte suntem vag amuzati si plictisiti de insistenta cu care se incearca sa se convinga ca urmeaza ceva rau.Aparent insa,totul decurge prea normal.De ce familia care va fi hartuita n-are nici o tresarire,tipii bizari sunt imbracati in alb,ca niste doctori-ingeri ai mortii si poarta amandoi manusi albe,chirurgicale.Sunt excesiv de politicosi ,pana la lacrimi..
Dar,pe de alta parte situatia e perfect plauzibila si verosimila,se poate intampla....Asta e si frumusetea filmului,ca iti pui o gramada de intrebari
De la Cache,m-asteptam la mult mai mult(probabil sentimentul ala persistent de groaza si de retragere in sine de la "Funny Games"),dar in afar de scena sinuciderii,in stilul ala care incepe sa ma plictiseasca prin violenta asta socanta ,europeana,nu mi s-a parut mare lucru,ba chiar usor ridicol filmul.Treburi din copilarie(iar freudenisme,ca doar "omul e rezultatul tuturor traumelor din copilarie),razbunare,mister.
"La Pianiste"
N-am putut sa nu fac o paralela cu ..."The Piano" revazut si ala recent,singurele puncte in comun erau expresivitatea de gheata a fetei protagonistelor(Isabelle si Holly,amandoua excelente cantarete la pian,antrenate de mici),felul in care vorbeau atat de nuantat cu ochii,muzica,mainile,suferinta interioara,cumplita la Erika(Pianista), dar izbavita printr-o dragoste normala(nu maladiva) la Ada(Pianul).
Cartea Elfriedei Jellinek se pare ca ar fi mult mai socanta.Se pare ca mama din film a fost insipirata de mama autoarei,scriitoarea avea astfel de mama posesiva,nevrotica, era pe undeva o scuza ca fiica ei sa devieze cumva.
In paranteza fie spus,am o stfel de mama posesiva,manipulatoare,egoista,geloasa,etc.E al naibii de greu sa mai ramai intreg ...
Acum ramane faza cu moralismul: sexologii spun ca de fapt nu exista perversiuni sexuale ,cu conditia ca acestea sa fie facute in deplin acord de parteneri,sa le provoace placerea,etc.
Si de altfel sado-maso-voyerismul Erikai nu ,mi s-a parut atat de extravagant, (poate doar faza automutilarii,adica sa stalcesti ce ai mai pretios ca femeie,da,e total aiurea)dar contrasta puternic cu imaginea ei de profa "nazzi", austriaca dura si era si ipocrita(faza cu elevul surprins la standul XXX).(Bre,remember Messalina si pasiunea ei pt bondage? Era si aia ciudata,dar echilibrata in real life).
Intre iubirea pt Schumann si Schubert,preferintele ei sexuale insa par augmentatizate de comportamentul ei "in real life",e cruda,diabolica(faza cu mutilarea mainilor unei eleve),prefacuta,inconstanta,lasa,etc.
Insa dragostea pt tanarul arogant o face sa-si piarda si farama de echilibru,de instinct de conservare,iar tipul mi se pare mult mai abject decat ea.