[sweet4craax]

Domnul Dumitrescu ,un batran de aproximativ 70 de ani,sta asezat intr-un fotoliu,isi tine ochii inchisi si fumeaza dintr-un trabuc gros al carui fum se raspandeste in camera.este semintuneric.Domnul Dumitrescu este imbracat lejer,intr-un halat de casa si cu papuci.deschide ochii si vede proiectat pe peretele de deasupra semineului un con de lumina.Priveste fix la acest con de lumina,se ridica din fotoliu,isi stinge trabucul in scrumiera déj�* pregatita ,de pe masuta din dreapta fotoliului.

Conul de lumina continua sa il urmareasca prin incapere.Batranul se intoarce cu spatele la semineu si intrezareste in zare conturul unei femei .Lumina se misca incet si dezvaluie treptat chipul femeii.Este o femeie de aproximativ 30 de ani,slaba,cu piele foarte alba,cu ochii mari si buzele carnoase.Batranul o striga : « Maria ! » insa femeia nu se clinteste.este imbracata cu o rochie neagra,foarte putin decoltata,o rochie decenta care ii pune in evidenta totusi formele.Batranul se indreapta spre ea si incearca sa o cuprinda in brate insa conul de lumina dispare,la fel si femeia.

Batranul priveste in spatele sau si zareste trantit in fotoliu un barbat de aproximativ 50 de ani,gol care se joaca cu o lanterna.Ochii lor se intersecteaza,iar batranul face 2 pasi inapoi.Barbatul misterios de 50 de ani nu rosteste nici o vorba,se plimba prin camera,ii da tarcoale batranului ,il cuprinde in brate,ii respira sacadat in ceafa,iar apoi…pe fundal se aude un ras isteric ,apoi o voce groasa care spune : « Uneori eternitatea devine atat de plictisitoare incat nici Moartea nu o poate suporta . « Pe fundal se aud in continuare pasi ce stabilesc un ritm alert,apoi barbatul de 50 de ani,aprinde laterna si il invaluie pe batran in lumina.Batranul se pomeneste in brate cu Maria,aceeasi femeie de 30 de ani,pe care o strigase mai inainte.Batranul se sperie de piele rece a Mariei…ii pune usor mana pe coapse,o saruta pe gat,ii ridica usor rochia neagra.Mainile ii tremura,privirea sa devine din ce in ce mai fixa,respiratia sa din ce in ce mai sacadata.

Lumina se stinge ,Barbatul gol il cuprinde in brate pe Batran si se privesc in ochi.Din nou,pe fundal se aude : « Cateodata cel mai frica imi este de mine.. »batranul repeta apoi aceste vorbe si continua sa il priveasca in ochi pe barbatul gol.Ii atinge pielea de pe gat si o simte rece insa continua sa ii atinga fata barbatului.Acesta incepe sa rada isteric,apoi il apuca pe batran de gat si il strange foarte tare pana cand acesta ramane fara suflare si cade pe jos.il priveste fix,cu dispret,aprinde lanterna si il invaluie pe batran intr-un con de lumina.Apoi stinge lumina si dispare.In continuare putem zari conturul batranului trantit pe jos,iar pe fundal de aude vocea batranului : « si moartea poate devenii un joc…depinde cat de multa pasiune esti dispus sa simti cand te strange in brate »

Exterior.Un cimitir,multe persoane imbracate in negru adunate in jurul unui mormant.Intreaga imagine este vazuta de sus.Imaginea ramane fixa cateva minute.
Fade out