O mansarda prafuita, mare si intunecoasa, cu peretii de culoarea visinie si podeaua de un lemn maron inchis. O singura fereastra micuta, in partea stanga a acoperisului, lumineaza incaperea. Este foarte putin mobilata, doar un pat cu cearceafuri mototolite sub fereastra, un ceas cu cuc pe un perete, un dulapior in dreapta camerei si doua scaunele asezate la intamplare, pe unul dintre ele aflandu-se un gramofon. Pe jos sunt aruncate fructe, cateva pahare goale si o cutie mare cu lacat, imbracata in piele neagra. Peretele din spatele patului este acoperit in intregime cu o panza neagra. Usa veche, de un maron decolorat, cu modele variate sculptate in ea, se deschide incet. In camera intra o tanara dintre cele carora nu le poti ghici varsta. Are un chip angelic, parul lung, drept si blond, pielea alba, ochii albastri, si poarta o rochie de noapte lunga si alba. Paseste incet in camera, zambind, si se indreapta spre fereastra. O deschide, inspira aer proaspat, apoi ia o portocala de jos, se asaza in pat si incepe sa o curete. Intoarce capul si priveste inspre ceas, observa cu mirare ca se facuse ora 11.50, arunca portocala pe jumatate curatata in pat si se indreapta grabita catre cutia neagra aflata pe jos. Se asaza in genunchi langa cutie, scotoceste in buzunarele rochiei de noapte, gaseste o cheie, deschide lacatul si ramane putin privind inauntru. Scoate cu grija din interiorul cutiei un dispozitiv Lanterna Magica triplu*, il instaleaza cu grija pe un trepied, face cateva modificari in interiorul aparatului, apoi se indeparteaza putin, il priveste, priveste si peretele acoperit cu panza neagra, modifica putin pozitia aparatului, apoi se indreapta catre dulapior, il deschide, inauntru se observa o colectie de viniluri. Extrage vinilul din extremitatea stanga, il tine in maini si il priveste. Ambalajul in care se afla este foarte vechi si tocit, dar se mai poate deslusi ce sta scris pe el: “Giuseppe Verdi – Requiem”. Il pune cu grija in gramofon, apoi fuge inspre ferastra si trage oblonul. Intuneric total. Din gramofon incep sa se auda aplauze, urmate de un moment de liniste, in care vedem silueta alba a fetei strecurandu-se prin intuneric si ajungand in spatele Lanternei Magice. Se aud acorduri de vioara, un click si un beculet se aprinde in partea superioara a dispozitivului. Fata incepe sa manuiasca cu maiestrie aparatul, iar pe panza neagra de pe perete incep sa apara imagini. Sunt desene cu oameni in diferite ipostaze: fericiti, tristi, alergand sau calarind, stand la o masa, singuri sau insotiti, imbracati in straiele secolului 18. Imaginile sunt neclare si sterse pe alocuri. Dupa aproximativ jumatate de minut, proiectia se opreste, iar fata schimba pozitia vinilului. In stanga camerei, se observa acum o silueta de barbat rezemata de usa. Este un barbat inalt si slab imbracat tot in straie de noapte, cu parul prins in coada si cu un profil fermecator. Fata nu il observa si isi continua ritualul. Dupa cateva secunde de liniste, toate cele trei beculete ale Lanternei Magice se aprind, iar tacerea este patrunsa in mod brutal de inceputul puternic al orchestrei de coarde. Bucata care se aude (Dies Irae) este extrem de intensa si dramatica, urcand in tensiune mai ales in momentul cand corul incepe sa cante. Imediat cum incepe muzica, observam fata care depune un efort consistent pentru a manui aparatul. Pe panza neagra apare scris “Phantasmagoria”, apoi imagini haotice si interpuse incep sa apara. Spectacolul este unul infricosator, fata se misca o data cu dispozitivul, care proiecteaza in toata camera imagini sinistre: schelete, cadavre, fantome, demoni, cateva dintre aceste aparitii purtand aceleasi haine ca si oamenii din desenele de la inceput. Muzica urca in intesitate, o voce de soprana atinge o nota inalta, imaginile continua sa apara haotic, pline de culoarea rosie, fata manuieste aparatul din ce in ce mai greu, cu ochii atintiti spre perete, siroind de lacrimi, face o intoarcere brusca si se prabuseste la pamant, peste dispozitiv. In momentul acesta, tanarul sare de la locul lui si o ridica disperat de pe podea, tipand: “Marta, Marta!” Ochii lui sunt de asemenea in lacrimi. Cand incearca sa o ridice in bratele lui, fata se zbate speriata si isterica: “Lasa-ma!!! Paul?! Ce cauti aici?! Ai distrus tot!!!” Tanarul o tine strans in brate si o intoarce cu fata spre el, plangand si incercand sa o linisteasca: “Marta, te rog, opreste-te, te rog...”, in timp ce ea se zbate si il loveste cu pumnii si palmele, parul ii este incalcit si acopera fata, plange si zbiara cu o voce ragusita: “Nu intelegi!!! De ce imi faci asta de fiecare data!!! Trebuie sa ii adun pe toti! Pe toti!!! Si sa iau parte la adunarea lor! Niciodata nu o sa reusesc!!! Din cauza taaa!!!” Se zbate in continuare cu din ce in ce mai putina putere, da din picioare incercand sa scape, dar tanarul o tine ferm si strans. Muzica se oprise de mult, iar becurile Lanternei Magice, cazuta langa ei, ramasesera aprinse, luminandu-i. Tanarul ii vorbeste cu calm, incercand sa o linisteasca: “Marta, iubita mea, asculta-ma... Nu te poti intoarce acolo, de ce nu vrei sa renunti? Intelege, cu totii sunt morti, teatrul nu mai exista... Existam numai noi, suntem aici, impreuna, si asta e tot ce conteaza...” O priveste extrem de induiosat, iar cuvintele lui rasuna pline de durere in golul camerei. Mai elibereaza putin din stransoare, vazand ca fata s-a mai linistit, dar dintr-o data aceasta il musca puternic de umar si incearca sa scape. Tanarul scoate un strigat de durere si se repede catre fata, care aproape ii scapase, prinzand-o de picior, aceasta cazand si daramand gramofonul, auzindu-se un scartait ingrozitor al acului pe vinil. Fata urla plangand: “Nuuuu!!!” Tanarul o ridica si o tranteste in pat, asezandu-se deasupra ei, imobilizandu-i mainile. Imaginea pe care tanarul o are in acest moment asupra fetei trezeste o pasiune intensa in el, o pasiune bolnava care l-a ars pe dinauntru de nenumarate ori. Fata, renuntand sa se mai zbata, zace pe pat, cu rochia alba rupta si murdara, care-i dezvaluie picioarele palide si subtiri si umerii micuti si delicati. Trupul ii emana o caldura ametitoare, iar fata ii este brazdata de o expresie sfasietoare de durere, in timp ce gura parca i-a luat foc dupa atatea strigate, si inca mai incearca sa ingane cateva cuvinte “trebuie sa iau parte la adunare... la adunare...” Tanarul nu mai aude nimic, vede doar buzele rosii care se misca si parul blond care ii acopera fata si umerii. O priveste atent si incepe sa o mangaie pe chip, dezvaluindu-i ochii albastri care il priveau inlacrimati, isi trece degetele peste buzele ei, simtind inflacararea, coboara spre gatul firav, apoi spre piept, respira din ce in ce mai greu, se opreste cu mana deasupra pieptului ei, apoi murmura “Marta... Marta...”, privind-o fix, apoi dintr-o singura miscare ii sfasie rochia si se asaza peste ea, cuprinzand-o in imbratisarea lui. Fata ramane nemiscata, indiferenta, cu ochii atintiti asupra panzei negre, si cu buzele murmurand “trebuie sa iau parte la adunare... la adunare... la adunare...”, in timp ce din gura tanarului se aude un urlet de placere.
*Ce sunt Lanterna Magica si Phantasmagoria:
lanterna magica tripla:
http://farm4.static.flickr.com/3148/...23f5139495.jpg
http://en.wikipedia.org/wiki/Magic_lantern
http://en.wikipedia.org/wiki/Phantasmagoria