[AdinaD]

lanterna, pasiune, adunare.

Intr-o bucatarie mica, la 6 dimineata, o femeie la 45 de ani pune intr-un rucsac sendvisuri, servetele, paturi, prosoape, etc, luandu-le de pe masa unde erau imprastiate. Poarta o bluza inflorata, cu maneca scurta, fusta neagra care ii sta peste burta, are parul cret si scurt, prins in coada. Nu este grasa sau urata, doar ca nu s-a interesat de aspectul ei de mult timp. Langa ea, in picioare, urmarind-o cum umple rucsacul sta fiul ei, la 14 ani, mic de statura pentru varsta lui, intr-un hanorac gri, blugi albastri si cu mainile in buzunarele hanoracului, mana stanga stand in buzunar peste o sapca alba.

Mama lui ii intinde fara sa se uite la el un hanorac galben fosforescent, evident prea mare pentru baiat. Baiatul de uita la haina, nu face decat sa dea din cap ca nu. "N-are cum sa ploua", zice el. "Pai si daca ploua, ce o sa faci numai in hanorac?"Dupa cateva secunde, baiatul: "Nu o sa mai vina nimeni cu asa ceva pe el.." Mama:"Credeam ca mergeti la olimpiada de matematica, nu la prezentare de moda. Dar, ma rog.. daca tu crezi ca stii mai bine.."
Baiatul intoarce privirea catre fereastra, parand ca se uita la ceva, ascunzand bucuria micii lui victorii. Apoi ia de pe masa bricheta mamei, se joaca putin cu ea, plimband-o pe degete, si baga mana inapoi in buzunar, starngand bricheta. "Ce crezi ca faci cu aia?" Baiatul:"Ni s-a promis un foc de tabara. (zambind): O sa se vada frumos noaptea daca cantam ceva".
Mama intinde mana spre el, calm, privindu-l in ochi: "Da-o". el scoate bricheta din buzunar si o tranteste in mana mamei. Mama: "Poti sa folosesti asta", intinzandu-i o lanterna, "merge si la cantece si daca ramai pe intuneric". Baiatul se uita la lanterna din mana lui cu dezinteres, si dupa un timp zice, cu sprancenele ridicate si tonul increzator: "Si cu ce aprindem focul?"
"Ai chibrituri in buzunarul mic din stanga jos. Du-te ia-ti cartile."

Baiatul intra in dormitorul lui cu o geanta de voiaj, o pune pe pat si incepe sa bage in ea carti groase, luate de pe rafturi: Postolache, Flondor, Udriste, Prepelita, carti cartonate sau trase la xerox, mov, verzi sau rosii. Indeasa doua ultime memoratoare de algebra si analiza, trage fermoarul cu greu si tranteste geanta pe umar.

Cei doi sunt acum in fata Operei, impreuna cu alti parinti cu alti liceeni cu bagaje, asteptand autocarul. Mama tine pe umar rucsacul, iar baiatul geanta de carti. Incepe sa picure incet, apoi din ce in ce mai tare. Baiatul de uita la mama lui, care mentine privirea fixata in fata, fara sa deduca ceva din expresia ei. Autocarul ajunge, baiatul se trece pe lista si, dupa ce urca bagajele in compartiment, se opreste in fata mamei lui, acum plouata, care ii zambeste si ii zice: "Vezi sa nu te gandesti prea mult la ele, da?" "Stai linistita, oricum le fac dupa cum le simt".
In timp ce alti parinti isi imbratiseaza copii sau verifica ultimele detalii de cazare si program, baiatul nostru se apropie de mama lui, o tine in brate, o saruta pe obraz, ii zambeste. "Iti dau un telefon diseara, sa zic cum am ajuns."
Femeia ii da drumul din imbratisare dupa mult timp, si ii zice sa urce odata, ca nu mai ajunge deloc daca pierde vreme. Cand toti ajung la locurile lor, si se mai verifica o data lista, autocarul pleaca, lasand in fata operei un grup numeros de parinti singuri.