Seara, ora 21:30. Hari pedaleaza grabit pe una din stradutele din cartierul sau. Incercand sa traverseze strada intra cu bicicleta intr-o fata. Franeaza in ultimul moment. Fata este pur si simplu trantita la pamant. Hari se sperie, coboara repede de pe bicicleta si se apropie de aceasta. O tanara de inaltime medie, 21 de ani, par castaniu drept pana la umeri, poarta ochelari. E imbracata intr-o camasa alba, sacou negru si o pereche de pantaloni de stofa. Are un ghiozdan in spate. Este bulversata, neintelegand ce s-a intamplat cu ea. Hari o ajuta sa se ridice. Incepe sa-si ceara iertare intr-o aversa de formulari. Este marcat de accident. O intreaba daca a patit ceva. Fata isi revine. Se uita mirata la Hari. Respira repede, sacadat si il priveste fix.
F: Slava Domnului ca n-am patit nimic! Ce faci domne’, nu te uiti pe unde mergi?
H: Imi pare foarte rau! Sunt un aiurit! Sunteti bine?
F: Da. Multumita lui Dumnezeu!
H: Va rog mult sa ma iertati! Daca ma pot revansa cumva…
F: Ce sa te revansezi, domnule? Era sa ma omori! Am mai facut si atac de panica!
H: Uitati…daca va pot fi de ajutor…
Fata sta un pic pe ganduri. Respiratia revine la ritmul normal. Se sterge pe sacou, pe pantaloni, isi scoate dintr-un buzunar o batista, isi sterge ochelarii. Ii pune inapoi la ochi. Se uita bine la Hari.
F: Locuiti in zona?
H: Da.
F: Atunci imi puteti spune unde e Strada….(cauta un pic in memorie)….Aleea Fizicienilor?
H: Sigur! Eu stau in apropiere….As putea sa va conduc.
F: Macar atat!
Hari ii arata drumul. Merg alaturi. Hari pe langa bicicleta, iar fata in dreapta lui.
H: Si unde mergeti?
F: Pe Aleea Fizicienilor, nu v-am spus?
H: Eu sunt Hari Ionescu. (Ii intinde mana.)
F: (se uita la mana lui, se uita la el, se uita din nou la mana lui si pana la urma, un pic nesigura pe sine) Felicia Repan.
H: Imi pare bine…adica imi pare rau ca ne-am intalnit intr-o asemenea circumstanta.
Cei doi trec prin fata unei biserici. Felicia se inchina si se roaga incet, in gand, cu ochii inchisi. Hari se uita la ea curios.
H: Esti credincioasa?
F: Unde am fi fara Dumnezeu? N-am fi fara Dumnezeu.
H: Sa inteleg ca da.
F: Sa nu-mi spui ca nu esti ortodox!
H: (zambeste un pic ironic) Ba da. Sunt botezat. Dar nu sunt cine stie ce religios…Craciun-ul si Pastele ca toata lumea….In rest…
F: Vai de mine! De cand nu te-ai mai spovedit?
H: Aahh…Probabil de pe la vreo 18 ani. Pana atunci vrand- nevrand mai mergeam cu ai mei la biserica…in special mama se ocupa sa-mi aminteasca sa tin post…
F: Nu simti toate pacatele accumulate? Cum poti trai cu ele?
H: (rade cu pofta) Ce fel vorbesti. N-am stat niciodata sa ma gandesc din perspectiva asta.
F: Il manii pe Dumnezeu! Chiar asa n-ai nicio grija?
H: Nu astfel de griji…
F: Nu ti-e frica de Dumnezeu?
H: De ce mi-ar fi frica? Nu e el bun si milos cu noi toti? (rade incet)
F: (un pic blocata, incurcata)
H: Aproape am ajuns.(dupa o pauza lunga)…Stii de ce imi e mie frica?
Fata il priveste fara interes.
H: De batranete.
F: Daca te ingrijesti de sufletul tau, n-are de ce sa-ti fie frica. Daca il lasi pe Domnul sa-ti patrunda in inima si sa-ti devina ghid, El va avea grija si de batranetea ta.
H: Aoleu! Tu chiar esti fanatica! Nu intelegi? Batranetea, neputinta de a-ti mai controla viata, traiul de pe o zi pe alta, fara niciun scop…cu totii ajungem la momentul acela cand tot ce ne mai ramane sunt amintirile…singuratatea aceea tipic batraneasca, plictiseala aia…cand ajungi sa-ti doresti ca moartea sa vina mai repede ca sa scapi. (devine nostalgic, introspectiv, dar primeste din nou o lovitura)
F: E din cauza pacatelor ce te bantuie. Iti dai seama cat de multe vei avea pana imbatranesti? N-ai vrea sa te ajut sa-l regasesti pe Domnul? Te-ai simti mult mai bine.
H: (convins ca nu are cu cine discuta si ca l-a cam “luat valul”) Nu, multumesc!(usurat) Am ajuns. Asta e Aleea Fizicienilor. La ce numar?
F: Ma descurc de aici! Multumesc mult! Domnul sa te aiba in paza Lui!
H: La revedere! (se urca pe bicicleta si se indeparteaza) (pentru sine
Imbatranesc pana ajung sa te fac sa intelegi! Oare Dumnezeu, la cat de batran e, nu s-o fi plictisit de viata? De calvarul de a ne aduce pe calea cea dreapta, de a avea grija de noi….(ironic) pacatosii?