[sweet4craax]

GREGOR DUMITRESCU
-actor de mare renume , care acum este batran-70 de ani, inalt, cu ochii albastrii, par lung si alb si cu barba. Este imbracat in blugi si are o camasa albastra pe care o are bagata in pantaloni. Este decheiat la primii 3 nasturi ai camasii.

Se afla intr-un bar intunecat si plin de fum de tigara.isi aprinde o tigara si trage foarte mult din ea, apoi o stinge imediat. Barul este gol, in jur nu este galagie, pe fundal se aude o melodie lenta, trista. Batranul priveste spre o scena luminata de un singur refelctor. La o masa alaturata sta CRISTI care are o bere in fata, fumeaza foarte agitat dintr-o tigara si nu-si dezlipeste ochii de la scena. Batranul se uita la el, ii ofera un pliant pe care este anuntata o piesa de teatru : « Regina mama »-monologuri in piesa. Va interpreta : Gregor Dumitrescu. Cristi ii multumeste batranului pentru pliant, se uita putin la el, mai bea o gura de bere si isi indreapta din nou privirea spre scena. Batranul se ridica in picioare, isi aseaza usor mana pe umarul lui Cristi, isi ridica putin pantalonii si se indreapta greoi spre scena. Cristi il priveste. Batranul se intoarce in public isi ia scaunul de la masa si scrumiera. Se intoarce inapoi in scena si se aseaza pe scaun asezandu-si scrumiera pe genunchiul drept. Se afla intr-un con de lumina si nu reuseste sa vada nimic in public. Isi aprinde o tigara pe care o asaza usor pe marginea scrumierei , se uita intr-o parte si in alta , scoate din buzunarul de la spate un teanc de pliante de la diferite piese de teatru, se uita la el…apoi arunca cateva pliante pe jos . Trage un fum de tigara , apoi o aseaza din nou pe margine scrumierei : Cristi se uita nedumerit la batran, in timp ce acesta isi drege vocea, apoi incepe sa spuna : »Buna seara, ma numesc Gregor Dumitrescu si in seara asta m-am hotarat sa va povestesc despre un exceptional spectacol jucat acum 30 de ani. « Regina mama »…probabil ca ati oservat deja ca ma aflu si eu pe afis. Este o mare onoare pentru mine sa va vorbesc despre acest spectacol in care am jucat si eu dar mai inainte de toate, vreau sa va spun ca am fost si eu tanar ca dumneavoastra si am crezut si eu ca a face teatru e mai mult o joaca de-a viata. Pai, cam asta este si cam asta ramane intr-un final. Joci intr-o piesa de teatru, joci in doua, joci in zece. In final, daca poti spune ca exista un final ramai la fel de singur ca atunci cand te-ai nascut si stii ca rolul asta nu mai poate fii pregatit. Probabil ca va ganditi acum la mamele voastre, iubite, sotii, copii dar stiu ca sunt unii dintre voi care de gandesc acum la piesa de teatru despre care urmeaza sa va vorbesc… «
Batranul mai trage un fum din tigara, stinge tigara, aseaza scrumiera jos. Se aseaza picior peste picior si isi mai descheie un nasture de la camasa.
Cristi il priveste cu dispret, isi lasa tigara neterminata si aprinsa in scrumiera.Se uita la pliantul pe care il avea in mana si il arunca in cosul de gunoi de la iesire, insa nu inainte de a nota pe telefon numarul de telefon al actorului Gregor Dumitrescu, numar pe care il gaseste scris pe pliant. Apoi, isi inchide telefonul, iese din bar si, mergand foarte drept insa putin leganat se indreapta spre statia de metrou.
Intre timp, Gregor povesteste piesa de teatru in care a jucat acum cativa ani. In bar au mai ramas doar trei persoane care stau la mese separate si privesc plictisite in jos, in timp ce batranului ii stralucesc ochii si ii tremura si vocea din cauza emotiei.Dupa ce termina de povestit, se inclina usor in fata publicului sau, intra in public, apoi revine pe scena si se mai apleaca inca o data in fata specatatorilor, in timp ce pe fundal se aude foarte incet un aplaudat.
Gregor constata lipsa lui Cristi de la masa , ofteaza greu, apoi se aseaza pe scaunul unde a stat acesta si ii stinge tigara care inca mai fumega in scrumiera.