[serbanmocanu]

Bunica Gabrielei
Provine dintr-o familie de oameni modesti. Tatal ei era de meserie tamplar, maistru la o scoala populara de meserii. Era un om aparte; combina ascetismul unui calugar cu demnitatea unui aristocrat, zgarcenia unui scotian cu fudulia unui boier. Om de conditie modesta dar fruntas intre ai lui. Casa lui era cea mai aratoasa de pe strada sa. A avut cinci copii: doi baieti si trei fete. Toti au ajuns medici, profesori sau invatatori. In familia sa cartea era la mare pret., toti copiii fiind elevi premianti S-au emancipat exclusiv prin eruditie.

Bunica Gabrielei a crescut intr-o epoca in care inca mai exista o aristocratie. Avea o veneratie deosebita pentru tot ceea ce tinea de nobilime: eleganta, mobila Biedermeier, goblenuri, seri cu recitaluri de pianina, limba franceza etc...A urmat un liceu industrial. Si-a dezvoltat un apetit pentru cultura si eruditie, participand la numeroase activitati culturale alaturi de studenti. Razboiul a surprins-o in primii ani ai maturitatii. A fost inrolata intr-un soi de organizatie de tineret cercetaseasca si servit ca infirmiera cateva luni. Atunci s-a deprins cu un regim de viata auster si spartan pe care l-a dus toata viata.

A urmat studii filologice: limba franceza si latina, pregatindu-se pentru o cariera didactica. A devenit o profesoara severa, exigenta si impunatoare. Aceasta meserie i-a venit ca o manusa pentru firea ei. A parcurs repede toate gradele didactice, ajungand directoare de liceu.

S-a maritat cu un arhitect, profesor de desen tehnic la o scoala de maistri constructori. Era un bun dascal, un bun gospodar, om simplu, cumsecade si priceput la toate. Dar destul de slab de inger. Mereu tinut sub papuc de catre nevasta-sa. Au avut impreuna o fata, pe mama Gabrielei. Fata a fost crescuta intr-un mediu sever si autoritar. A rezultat o femeie inhibata si slaba. Cand a venit randul ei sa aduca un copil pe lume, mama Gabrielei nici nu s-a dezmeticit bine din lauzie, ca si-a si vazut odrasla in mainile bunicii. Femeie extrem de cicalitoare, si-a constrans fiica sa-si creasca copilul dupa preceptele sale.

Dupa moartea bunicii Gabriela ramane singura in casa. Intr-una din noptile de dupa trecerea in nefiinta a bunicii, Gabriela nu reuseste sa adoarma. Sta o vreme cu ochii-n tavan reconstituindu-si imagini din copilarie. Prezenta bunicii inca o mai obsedeaza. Se ridica din pat si incepe sa umble prin casa pe intuneric. Pasii o poarta-ntr-o camera a casei unde nu fusese decat de foarte putine ori in viata ei. Acolo simte prezenta bunicii cel mai puternic

Isi aduce aminte cum bunica ei intra aproape in fiecare seara in aceasta camera si statea pana tarziu in noapte cu lumina aprinsa. Gabriela vedea din patul ei lumina pe sub usa. Adormea in cele din urma si se mai trezea din cand in cand la miezul noptii intre doua reprize de somn si observa ca lumina inca mai este aprinsa.
(flashback)
Inca de pe vremea cand sotul ei mai traia, bunica Gabrielei avea in locuinta o camera in care-si tinea obiectele de valoare, cu care nu umbla decat foarte rar. Camera era mobilata cu gust, erau obiecte de argintarie, o oglinda mare, cristale etc. Intr-un colt era o pianina la care nu mai canta de mult nimeni Candva, copil mic fiins, mama Gabrielei luase cateva lectii de pian; pana in clasa IV.a Dupa care a devenit obiect de decor. Nu s-a mai cantat la ea de mai bine de 30 de ani. O masa mare ovala era asezata in mijlocul camerei. La ea erau primiti oaspetii importanti, la ocazii deosebite. In restul timpului camera era tinuta in semi-intuneric, cu jaluzelele trase.

Nimeni nu avea voie sa patrunde in acea camera, cu atat mai putin copiii. O singura data pe luna era permis acest lucru: in ziua in care se facea curatenie generala in toata casa La aceasta actiune isi aduceau aportul si copiii. Accesul era restrictionat, bineinteles. Nu se atingeau decat covoarele, care erau scoase in curte pentru a fi curatate, se stergea praful de pe suprafata mobilelor si de pe argintarie si cristale.

Odata mama Gabrielei a vrut sa-si invite niste prieteni acasa. I-a luat destul de mult pana s-o induplece pe maica-sa sa o lase sa-i aduca straini in casa. Era vorba despre niste fosti colegi de facultate, care se intalneau la cativa ani dupa terminarea facultatii. Colegii respectivi au venit cu copiii lor, sa se joace cu Gabriela. Au inceput sa se joace prin casa. La inceput intr-o camera, apoi prin mai multe. La un moment dat, unul din copii a vrut sa mearga la baie. I s-a explicat pe unde trebuie sa mearga dar acesta a gresit usa, intrand fara sa vrea in camera interzisa. A fost fascinat de aerul racoros si de semi-intunericul din incapere. A uitat de nevoile sale si s-a apucat sa exploreze continutul camerei. In cele din urma a descoperit pianina. A dechis capacul si a inceput sa clampane. La inceput incet, dupa care din ce in ce mai tare. In incaperea cu oaspetii se discuta aprins si se spuneau bancuri. Dupa cateva clipa cand efectul hazliu al glumei s-a risipit, s-a asternut tacerea. Atunci s-a auzit climp, clamp, ...clump. Parca de nicaieri. Toti s-au intrebat de unde vin aceste sunete si s-au uitat mirati unul la celalalt. Una din invitate a spus:”Oh...cred ca e Vladut al meu. Dar...ce face acolo sus?” Gabriela a observat cum mama ei sare de la masa si se repede la scari. Le urca-n graba si da buzna in camera interzisa. L-a gasit pe Vladut inganand nevinovat un cantecel cu un deget pe claviatura. In urma ei venea mama copilului. “Vladut? Unde esti mama? Nu e voie aici...Hai sa ne jucam cu ceilalti copii” Cu greu au reusit sa-l desprinda pe Vladut de la pianina si sa-l scota din camera. Femeia i-a sptit mamei Gabrielei:”Auzi...sper ca mama ta nu s-a su...” “Fii linistita, nu-i nimic” Cand s-au intors in camera cu oaspetii bunica le-a aruncat fiicei si nepoatei o privire severa. Nu a spus nimic dar ele au inteles ca tocmai s-a comis un sacrilegiu. Pana la plecarea oaspetilor in atmosfera a plutit tensiunea. Bunica era indignata de nerusinarea baietelului, mama Gabrielei se temea ca din cauza capriciilor batranei colegii ei ii vor socoti o familie de ciudati iar Gabriela era deja obisnuita cu ideea ca ea avea mai multe restrictii impuse fata de ceilalti copii. Dupa ce au plecat invitatii s-a declansat inevitabilul scandal
(flashbackul se termina)

Cand se termina flashbackul Gabriela este la pianina deja. Deschide capacul si incepe sa apese pe clape. Instrumentul suna groaznic de fals, fiindca nu a mai fost acordat de mult. Gabriela isi plimba degetele pe claviatura incercand sa cante un cantecel dar nu se descurca. Se rasuceste si da sa mai faca niste pasi in camera. Fiind intuneric se impiedica de piciorul unui scaun, se impiedica si cade. (Scoate si un geamat gatuit). In cadere se juleste la genunchi. Gabriela se ridica anevoie si se duce schiopatand sa caute un plasture. Cauta in trusa de baie, in noptiera dar nu gaseste. Injura in soapta de fiecare data cand nu gaseste ce-i trebuie. Se duce apoi la lucrurile bunica-sii si scormoneste printre maruntisuri: un mosor de ata, agrafe, o foarfeca, nasturi, un degetar...In cele din urma gaseste un sul de leocoplast vechi de vreo patruzeci de ani. Gaseste si un tifon ingalbenit de trecerea timpului si-si face un bandaj. Apoi se linisteste. Dupa cateva clipe insa bandajul i se desprinde de pe rana. Gabriela se uita si observa ca din cauza vechimii lipiciul de pe leocoplast nu mai sta pe piele.

Se uita cu atentie la maruntisurile din sertar: tot felul de vechituri pe care nu le mai foloseste nimeni. Apuca sertarul de maner si-l trage usurel in afara. Apoi il lasa sa cada pe jos si priveste usor amuzata gramada de pe jos. Ce-ar fi zis bunica-sa daca ar fi vazut-o? Redescopera bucuria copilareasca de a face prostii gratuite. Mai varsa un sertar pe jos. Si altul si iar altul. Se duce din nou in camera interzisa si incepe iar sa dea in pian. Intai destul de incet...apoi din ce in ce mai tare. Se duce la fereastra, trage jaluzelele si incearca sa deschida geamul. Nu reuseste din prima, deorece foraibarul e intepenit de atata timp de nefolosinta. Gabriela se opinteste cu toata puterea si aproape smulge geamul din tatani. Dupa ce reuseste sa-l deschida se sprijina de pervaz si trage adanc aerul racoros in piept. Apoise rasuceste si se sprijina cu fundul de pervaz privind incaperea.

Aprinde lumina, ceea ce nu se mai facuse de foarte mult timp probabil. Apoi deschide dulapul si examineaza continutul. Gaseste tot felul de diplome, medalii, distinctii, bijuterii, tacamuri, stilouri, obiecte de birou pe care bunica ei le adunase in timpul vietii si le depozitase in aceasta camera. Mai gaseste un set de tacamuri, soua servicii de ceai si multe sticle de vodca, whiskey, primite probabil la diverse ocazii fie de la elevi, fie de la colegi, destule la numar ca sa deschida un bar. Scoate tot ce [poate din sertare si dulapuri si le arunca in mijlocul camerei claie peste gramada. Apoi isi aduce casetofonul si pune o caseta cu jimi hendrix (voodoo chile), o da la maxim, isi aprinde o tigara si deschide o sticla de vodca. Incepe sa se dezlantuie intr-un dans prin camera cu tigara intr-o mana si cu vodka in cealalta precum intr-o orgie bahica.