[dreamer]

Hari Ionescu

Portret fizic:
Inaltime medie, bine facut (nici gras, nici slab), par negru scurt fara vreo tunsoare deosebita, putin ciufulit, ochi caprui, gura mica, cu buze subtiri. Se imbraca lejer: tricouri sau camasi sport, blugi, adidasi. Cel mai adesea are o privire usor pierduta, pare un tip cam aiurit. Are un chip calm, serios, ganditor- aduce cu fata unui batran care a vazut multe.

Profil psihologic:
E un tanar serios, inteligent, muncitor. Cand se apuca de ceva, termina intotdeauna. E perfectionist si ambitios. Nu se lasa pana nu gaseste solutia. Ii place sa vina cu idei noi, solutii inedite. Ii place sa experimenteze. Mananca adesea la cantina universitatii, nu fiindca ar fi mai ieftin, ci pentru ca e mereu prins in diverse activitati acolo.
E un tip modest, dar duplicitar. Pare genul tacut, care prefera sa-si ascunda opiniile. In realitate, are preferinte foarte bine definite. E transant cu parerile celorlalti, judeca foarte aspru. Nu-i place sa fie contrazis. E linistit, dar cand rabufneste are reactii violente, ii jigneste pe cei vinovati.
Nu prea are prieteni. Majoritatea acestora sunt cunostinte sau colegi de serviciu, care nu cunosc decat acel Hari atent la detalii, harnic, care respecta deadline-urile.
S-a indepartat de parinti. Ii iubeste, ii ajuta, dar il deprima neputinta lor si modul arhaic de a vedea lucrurile.
E foarte conectat la realitate, urmareste atent presa, e interesat de ce se mai intampla in mediul studentesc. Se ocupa de un site pentru studenti.
Desi ii plac inovatiile tehnologice, e un pic conservator, intransigent in gandire.
Are o pisica neagra pe nume Lola, parte din necesitatea de a nu fi singur, parte din dorinta de a-si demonstra ca se poate ingriji de inca “un suflet”.
E un tip capricios, are momente cand isi schimba foarte repede dispozitiile, se enerveaza si intrerupe orice activitate. Nu-i plac zilele ploioase. Are un laptop la care tine foarte mult. Se documenteaza mult pe internet. Ii plac desenele animate. Are un folder plin cu prezentari Powerpoint sau clipuri video care il invata cum sa isi controleze si ascunda emotiile, cum sa treaca peste momente dificile, pe care le urmareste cand se simte stresat, enervat, pentru a-si stapani impulsurile nervoase.
In relatia cu elevii de la cursul de jurnalism dovedeste a fi un bun pedagog, ii place sa tina treaz interesul cursantilor, are grija sa aduca mereu la curs cate ceva interesant descoperit de el, pe care il arata studentilor (un clip de pe you tube, o parodie despre bataia dintre brandurile Macintosh si Pc). E un tip amuzant, face chiar misto de elevi atunci cand gresesc. Are uneori tendinta de a deveni autoritar, usor arogant. In predare e schematic, face grafice, tabele, da exemple. Daca a explicat o data un lucru, a doua oara cand este intrebat devine ironic la adresa “neatentului”, il supune la un test scurt, punandu-i intrebari. (Exemplu: Cum v-am spus eu ca se face? Cat v-am spus eu sa scrieti?....etc) La notare e drastic.
E un ecologist convins. Se deplaseaza cu bicicleta peste tot.
E un bun actor. (in sensul ca te face sa crezi ceva, pentru ca apoi sa-ti spuna “verde-n fata” adevarul) Are o mimica foarte dezvoltata. Are momente dimineata cand sta in fata oglinzii si se stramba, rade, plange, isi exerseaza tot felul de grimase.
In materie de muzica asculta toate genurile de calitate, insa prefera muzica veche- anii 70’-90’, care il linisteste dupa o zi plina.
Are un program foarte bine organizat, cu multe tabieturi. Se trezeste, deschide laptopul, se spala, se imbraca, da de mancare pisicii, isi verifica mailul, citeste presa, apoi pleaca la serviciu, se intoarce dupa- amiaza ca sa hraneasca pisica. Mananca la diverse cantine. Seara cand vine acasa isi face dus, isi pregateste un ceai (in fiecare seara face alte combinatii de ceaiuri luate de la o anumita ceainarie de la Universitate, de fiecare data insa adauga lapte) si pachetul de biscuiti americani cookies, pe care-i va savura in fata laptopului, unde: citeste despre ultimele inovatii cibernetice, se ocupa de administrarea unor site-uri, scrie pe blog, mai corecteaza lucrarile cursantilor, se uita la diverse clipuri haioase. E ordonat, are un loc pentru fiecare obiect. Doar hainele si le mai lasa imprastiate prin camera.
Nu prea are viata sociala. Il preocupa mai mult latura profesionala. E foarte pragmatic, rational. E constient ca Romania nu este tocmai mediul potrivit in care sa prospere, dar nu vrea sa plece, asta fiind o dovada de lasitate pentru el. Considera ca se va descurca si aici.
A avut doar o singura relatie pana acum- cu o colega de facultate (Mihaela), de care s-a indragostit nebuneste. Au fost impreuna 2 ani. El incerca sa-i indeplineasca toate dorintele, ii facea cadouri mici, dar de suflet (flori, carti, cd-uri, betigase parfumate, obiecte de decor). Fata l-a parasit pe motiv ca nu este tocmai genul pe care si-l doreste ea, ci e mai degraba ciudat.
Pe Mihaela a intalnit-o prima oara in Cismigiu intr-o joi. Au cumparat cate o gogoasa si o cafea si au mancat pe o banca in parc. Hari a gasit un biletel pe care scria: “Fiecare dintre noi se afla acolo unde trebuie sa fie.” L-a considerat un semn bun. Cand s-au despartit, i-a spus Mihaelei : “Ne vedem joi! Eu o sa te astept! Poate vreodata te razgandesti!” De atunci, se intoarce in fiecare joi, la aceeasi ora, la locul respectv. Se asaza pe banca, isi pune castile in urechi, pune melodia “Nu am chef azi” pe repeat, si isi savureaza gogoasa si cafeaua de rigoare. Sta timp de o ora, in care priveste pur si simplu trecatorii, cautand o fata care sa-i placa. De cateva ori a intrat in vorba cu cele care i-au atras atentia, a iesit cu ele, insa in cele din urma nu a “rezonat” cu niciuna. Asteapta in fiecare joi si e sigur ca la un moment dat isi va reintalni acolo dragostea, deoarece crede ca se afla “acolo unde trebuie sa fie”.

Biografia:
Are 25 de ani, este fiul unui inginer si al unei profesoare de limba romana. Locuieste in Bucuresti. A avut o copilarie normala. De mic a fost foarte pasionat de calculatoare. Ii placea la fel de mult sa asambleze si dezasambleze Lego, il ajuta pe tatal sau la reparatii prin casa. Mama a incercat sa-I insufle dragostea pentru literature, asa ca a fost oarecum nevoit sa citeasca mult, iar cu timpul a ajuns sa-i placa. A terminat liceul Gheorghe Sincai, profil real. A fost un tip retras, singuratic, de care toata lumea isi batea joc. Nu putea lega usor relatii cu ceilalti, tocmai pentru ca el era genul serios, atent la ore, constiincios. Considerat de ceilalti “tocilar”, in realitate insa un baiat foarte ager, caruia ii placea sa-si puna mintea la contributie. In timpul liber statea in camera lui gandindu-se la tot felul de scenarii de razbunare, a carei tinta ar fi fost colegii cu care se lua adesea la bataie.
A absolvit Facultatea de Informatica. A fost foarte apreciat de profesori pentru ca era foarte activ. Lucrarea de licenta a exploatat cultura Internet (Cyberculture). Are un master in Inginerie software. Are o mare pasiune pentru scris mostenita de la mama lui, pe care si-a cultivat-o. A luat cursuri de redactare si ziaristica. Este profesor la un centru de jurnalism independent, unde preda un curs de Jurnalism online.
Se intretine singur de la varsta de 21 de ani. Are o garsoniera inchiriata. Lucreaza ca programator pentru o firma Americana. Se implica in tot felul de proiecte: administreaza site-uri, scrie la diverse reviste de IT, ii place sa se “joace” facand prelucrari audio si video, participa la tot felul de dezbateri jurnalistice, e la curent cu noile aparitii tehnologice (gen Iphone, Pda, etc).

Imbogatirea personajului:
Trece foarte usor de la calm interior la reactii instinctive, aproape animalice. Toate aceste schimbari psihice sunt marcate prin niste priviri fulgeratoare, ochi stralucitori, aproape malefici. Cand se enerveaza se transforma intr-un om foarte ironic, chiar sarcastic, isi manifesta complexul de superioritate asupra celorlati, iar vocea ii devine usor feminina, subtire, tipatoare chiar. In aceste momente are un tic verbal: adauga negatia “nu”, ca un adagio dupa fiecare intrebare (Exemplu: Pai ce v-ati gandit voi…Lasa ba’ ca merge asa…Nu? Nu?) si are o privire fixa, intimidanta, care parca trimite sageti catre interlocutor. Are o mingiuta mica rosie antistres cu care se joaca ori de cate ori isi pierde firea.

Supratema:
Nu se gandeste foarte mult la scopul sau menirea lui. Isi stabileste diferite obiective, pe care le urmareste cu indarjire, iar odata indeplinite isi va fixa altele si tot asa. Simte ca are un rol pe care trebuie sa-l indeplineasca, dar nu stie exact care e acela. Spera ca la un moment dat sa ajunga sa contribuie la inovarea domeniului informatic, la descoperirea de noi tehnologii sau progresul celor existente.