apropos de limba rusa. mi se pare o limba ideala pentru filmul meditativ si filozofic, in bunul stil al unor cineasti "sovietici"...
in anii 90, cand eram in liceu aveam ore obligatorii de "limba rusa". pana cand in a 11-ea n-am mai suportat si am trecut la franceza, dupa ani intregi la care media 5 la rusa era un deziderat, iar chiulul in timpul orelor de rusa, in parc, cu revista "Fotbal Plus" in mana si frondele stupide din timpul orelor de rusa erau o mandrie.
in mintea mea de adolescent cu atitudine politica protestatara, limba rusa reprezenta tot ce poate fi mai nasol, dpdv simbolic: limba cuceritorilor, limba metalica, ilogica, intr-un alfabet ciudat pana la ridicol, si o teza de final de semestru la care dadeam foaia goala, spre disperarea unei profe a carei singura vina era ca preda limba rusa si poeziile lui Esenin
dupa atatia ani, am regasit limba rusa in filmele rusesti bune, unde imaginea veche a fost parca anulata.
acum mi se pare o limba foarte cinematografica, parca singura care e in stare sa exprime ceea ce au vrut marii regizori rusi sa puna pe ecran. mi se pare a fi o limba prin traducerile careia razbate un alt fel de a gandi si de a simti, de o frumusete aparte care nu are aproape nimic comun cu gandirea vest-europeana.
acelasi lucru razbate si din traducerile de poezie rusa. or, daca asta razbate in limba romana, incerc sa imi dau seama cat de fascinant ar fi sa le inteleg direct in ruseste....
incheind paranteza, e discutabil daca cinema-ul rusesc poate fi adaugat, altfel decat pur geografic (si nici acolo pe de-a intregul) cinema-ului european. cred ca nu, din motivele de mai sus.