*Ultima parte:
4. Completarea personajului
Posibil tablou final [Actul III, Tabloul XIII]:
Biroul lui Sinești, aceeași încăpere întunecată și sufocantă. Lumina verde a lămpii luminează o siluetă statică, inundată în fum de țigară. Pe masă, scrumiera plină de mucuri, un pahar gol și o poză a unei fete îmbracată în uniformă de pension. Sinești, relaxat in fotoliul său, fumează cu mișcări lente. Sună telefonul, acesta răspunde imediat și într-o voce joasă: Ministrul Justiției... Apoi rămâne cateva secunde în liniște cu receptorul la ureche, după care se conturează un Multumesc. Lasă receptorul la întâmplare pe masă, se ridică ușor și se îndreaptă spre un dulap masiv, inchis la culoare, în partea opusă a camerei. Ia din buzunarul halatului o legătură cu două cheițe, se apleacă și deschide ușa de jos a dulapului. Stă puțin pe gânduri, după care scoate din dulap un tablou mare cu ramă groasă, îl întoarce și îl privește îndelung. Este un portret al lui Grigore Ruscanu, un alt fel de portret decât cel pe care l-a privit Gelu atâta timp. Înfățișează un om simplu, într-o postură ușor strâmbă sprijinit de un scaun,, cu un chip zâmbitor, dar pe care se citește oboseala; poartă mustață și barbă, capul descoperit, și un costum șters de culoarea cenușei. După mult timp de contemplare, Sinești așază tabloul pe podea, cu fața în jos, se ridică și deschide ușa de sus a dulapului. Înăuntru, pe trei rafturi sunt aliniate o mulțime de sticle de Cointreau, unele pline, altele goale, altele pe jumătate goale. Ia la întâmplare o sticlă aproape plină, apoi ia de pe birou fotografia fetei și iese din birou.
Intră în camera Mariei, care se afla în aceeași stare haotică. Din momentul în care intră, expresia i se schimbă, fiind îmbătat de mirosurile de alcool, parfum și medicamente prezente in aer. Privește cu atenție camera, bea cu lăcomie din sticlă și începe sa meargă, clătinându-se și privind in jur cu jind. Ridică rochia molatecă care zace întinsă pe pat ca un trup de femeie sfârșită, parcă așteptând să fie cuprinsă, și o petrece pe după corp, mirosind-o și mângâind-o cu grijă, de parcă din interiorul ei urma să se ivească cea mai aleasă dintre făpturi. Se trântește pe pat și își toarnă pe gât sticla de Cointreau, scoate poza din buzunar, și o privește îndelung. În cele din urmă capul îi cade în inconștiență pe marginea patului, iar alcoolul se varsă peste el...
P.S. Imi pare rau ca a iesit atat de lunga tema, dar nu am vrut sa scap nici un detaliu.
__________________
We need to concentrate on more than meets the eye...
|