[dreamer]

Irena Romescu

Portret fizic: „femeie ca de cincizeci de ani, imbracata sobru ca o guvernanta, dar cucoana, merge sprijinita intr-un baston, acum schiopatand parca mai mult de emotie si enervare”
Haine simple, dar elegante, de culori predominant inchise. Femeie cu constitutie normala, trasaturile fetei nu-i tradeaza varsta. Desi imbatranita, are in ochi o stralucire ce denota luciditate si agerime a mintii.

Profil psihologic: Femeie matura, puternica, trecuta prin multe, pentru care familia este una din cele mai pretuite valori.
Isi iubeste nepotul ca pe un fiu, ii poarta de grija.
Firi opuse, dupa cum afirma si Gelu: „Ce putin ne intelegem matusa...Cum e cu putinta ca ideea unei nedreptati sa nu gaseasca un pic de indemn la bine nici macar intr-un suflet de femeie?”, “Matusa, facem parte azi din doua lumi deosebite, si orice lamurire intre noi este de prisos.”
Irena se ghideaza dupa regulile ratiunii, dupa „legile” dobandite de-a lungul vietii, din experientele traite, are un caracter practic. Vrea sa-l aduca pe Gelu cu picioarele pe pamant, sa-i deschida ochii asupra adevaratei fete a lumii, sau mai degraba sa-i arate lumea asa cum o vad si ceilalti, adeptii unor norme legale si morale transmise ereditar: „Te-ai gasit tocmai tu sa indrepti lumea? Esti tu mai cu mot decat toti ceilalti?” Matusa vrea sa-l faca sa se alinieze la „normalitatea” celorlalti.
Nu intelege si nu admite ca valida gandirea nepotului idealist, care transaza drastic totul in 2 categorii : alb sau negru. Pentru ea, acestea sunt „fleacuri, fraze de prin cartile cu care ti-ai umplut capul”, in timp ce Gelu spune: „De ce intelepciunea celorlati, practica si cinica, e singura atotstiutoare? Da...eu am crezut si cred in carti, mai mult decat in practica dumneavoastra.”
Personalitatea ei este reliefata prin antiteza cu cea a nepotului Gelu Ruscanu.
Incearca sa-l faca sa renunte la publicarea scrisorii, considerand-o o grava calomnie la adresa lui Sinesti. Nu admite santajul bizuit pe „spaima de scnadal a oamenilor”. De aici reiese un mod ancestral de gandire. Dupa cum povesteste din intamplarea de la teatru cu o cucoana care o acuzase de furtul posetei, Irena se teme de gura lumii, ii este teama ca nu cumva imaginea sa-i fie patata.
Desi nu dezvaluise nepotului trecutul intunecat al tatalui, de care cel mai probabil ii era rusine, hotaraste sa-i divulge anumite secrete. Dincolo de a fi o solutie de salvare a unui posibil scandal ce l-ar ruina pe Sinesti, este o solutie de salvare a reputatiei propriei familii.
Este sensibila, vrea sa-si protejeze nepotul si fratele, de aceea ii ascunde anumite lucruri. Ii este greu sa dezgroape amintiri, asa ca prefera sa-i scrie lui Gelu, explicandu-i intreaga intamplare.
Prefera sa puna totul sub tacere, se ocupa discret de inapoierea banilor.
Dupa cum marturiseste: „ el avea o fire si chiar o infatisare de femeie...iar eu sunt nefericita ca n-am fost barbat...As fi dus numele nostru departe...N-avea pic de vointa, desi in parlament trecea drept un stralucit orator...Ca avocat era foarte reputat, dar pleda rar. Era un om superior...Intelegi?”
Irena recunoaste, fara a cauta sa se laude, ca are calitatile necesare pentru a realiza ceva cu adevarat maret (ambitie, perseverenta, onoare), dar nostalgica, aduce argumentul hotarator: „n-am fost barbat”.
Ii expune lui Gelu defectele tatalui sau, fara a le condamna (jocul de carti), ci pentru a incerca prin exemplul lui sa-l faca sa intelega ca un astfel de caracter si comportament nu duce la nimic bun. El, ca si Gelu „era un om superior”, si cu toate astea, a avut parte de multe nereusite.
Este constienta ca va distruge imaginea curata, de idol pe care Gelu o construise tatalui, de aceea pastreaza scrisoarea ca ultima solutie, in caz ca celelalte motive nu vor da roade.
Cu credinta in Dumnezeu, intuind marea vina ce va naste drama lui Gelu si incercand sa-i arate marea greseala, Irena spune: “Nu va mai socotiti judecatori…Nu mai cere socoteala nimanui, caci fiecare are motivele lui nestiute. Numai Dumnezeu poate judeca, fiindca numai el cunoaste urzeala pricinilor si stie cum a fost cu de-amanuntul, totdeauna… Noi oamenii dibuim…nu stim nimic…”
Blanda, buna, intervine in momentul in care Mos Dumitrache este ranit, il bandajeaza. Un pic desprinsa de lume, nu intelege cum un batran este pus sa ridice greutati, cand de fapt ar trebui sa “stea acasa” si constata cat de utile sunt economiile facute pentru zile negre.
Irena este un pic ignoranta, traieste intr-o realitate limitata, dupa cum ea insasi admite: “N-am stiut cat e de greu lucru in tipografii”. Se ofera sa-l ajute pe batran si pe familia lui, deoarece este membra unei societati de binefacere. Nu intelege motivele muncitorilor de a refuza ajutorul. Sunt anumite lucruri care pur si simplu o depasesc, pentru ca nu a mai luat contact cu ele, pentru ca are o perceptie diferita asupra traiului si vietii de zi cu zi.
Nu intelege ideea de “justitie absoluta”, nu vrea sa faca rau unui om (Sinesti) care i-a ajutat familia in vremuri grele. Considera un act de josnicie publicarea unei scrisoari intime, chiar daca ea are ca scop indeplinirea dreptatii muncitorimii.
Sustinatoarea valorilor traditionale, face tot ce-i sta in putinta pentru a impiedica murdarirea numelui parintilor, fratelui si nepotului sau: “As fi o criminala, o denaturata, daca nu as incerca totul…Numele parintilor nostril, numele tau vor fi nume de scandal…” “Te-ai gandit bine la rusinea de care ne acoperi, de care te acoperi?”
Si argumentul suprem: “N-ai sa indrepti tu lumea.”
Ii cere lui Gelu o ultima rugaminte: aceea de a amana publicarea scrisorii, timp in care ea va interveni pe langa Serban Saru Sinesti, cu speranta ca va gasi o cale de scapare. (“Poate ca se intampla o minune. Lasa o zi norocului.”)
Gelu o va acuza ulterior de ocultarea adevarului despre sinuciderea tatalui: “Ai vrut sa ma cruti, inteleg…Nu…Altceva…De ce m-ai lasat sa-mi fac despre el o imagine atat de falsa? Cum ai putut sa-mi ascunzi atata vreme faptul acesta, care da acum alte radacini gandirii mele so care-mi rastoarna tot cerul vietii?...”
Este atitudinea unei mame, cu instinct de protejare a copilului. Irena simte nevoia de a-l supraveghea pe Gelu indeaproape atunci cand se teme sa nu ia decizii fatale, sa ajunga victima setei de absolut, drama ce a dus si la moartea tatalui. Insa nu va putea impiedica inevitabilul.

Rolul in ideatica piesei : Irena este unul din caracterele opuse lui Gelu Ruscanu, menite a individualiza si mai bine protagonistul. Irena este tipul femeii inteligente, calculate, atente, rationale, cu spirit practic, desi limitat la universul ei usor burghez.
In desfasurarea actiunii ea este unul din primii pioni ai declansarii “trezirii la realitate” a personajului principsal. Ea va trebui sa-i dezvaluie lui Gelu lucruri noi, necunoscute despre trecutul tatalui sau. Acestea vor afecta profund constiinta, principiile eroului, si chiar imaginea ideala, iconica a tatalui.

Supratema: Scopul ei este acela de a-l determina pe Gelu sa nu publice scrisoarea in Dreptatea sociala, sa nu atace reputatia lui Sinesti, dar mai ales sa nu murdareasca numele familiei. Va intalni insa diverse obstacole: indarjirea lui Gelu de a infaptui dreptatea absoluta cu orice pret, neputinta de a formula argumente indeajuns de tari, neconcordanta dintre modul in care vedea ea societatea si felul cum este ea de fapt.
Pentru a-si atinge scopul va apela la revelarea unor secrete, la trezirea unor resorturi sufletesti sensibile (imaginea tatalui), la ridicarea unor probleme de principiu si caracter (publicarea unei scrisori intime trimisa de o femeie). In final, toate acestea dand gres, femeia va recurge la un tertip feminin: recunostinta pe care Gelu i-o poarta pentru tot ce a facut pentru el.

Biografia: Din informatiile date de autor aflam destul de putine.
Irena este matusa din partea tatalui, are un fiu artist plastic, Paul. Este fiica unui ministru.

Elemente biografice de completare: Este absolventa unei scoli de fete. A primit educatie aleasa. Averea parintilor i-a permis satisfacerea oricaror dorinte. S-a casatorit cu un tanar avocat, prieten al tatalui, provenind dintr-o familie buna, cu situatie. Ea avea 20 de ani, el 25. La inceput a fost mai mult un compromis pe care si l-a asumat. El era baiat cultivat, avea un viitor asigurat ca asociat la firma tatalui. O respecta, o iubea sincer, incerca sa-i indeplineasca orice placere, o coplesea cu cadouri si gesturi de tandrete. Cu vremea, aprecierea pe care Irena i-o purta s-a transformat in iubire.
Irena isi iubea foarte mult tatal, il admira pentru postul de ministru, pentru felul cum stia sa se descurce, sa se inconjoare de prieteni. I-a placut mult politica, dar ca femeie nu ar fi putut razbate, asa ca a stat cat mai aproape de fratele, sotul si tatal sau, a invatat de la ei, i-a ajutat in diverse mici chestiuni de serviciu. Odata devenita mama, s-a dedicat educarii fiului si vietii de familie. La moartea fratelui, nepotul i-a devenit un al doilea fiu, beneficiind de toata atentia si grija ei.

Imbogatirea personajului: Irena are un baston de sprijin, insa cel mai adesea el este folosit pentru a insoti gesturile mainilor: pentru a accentua anumite cuvinte, pentru a sugera idei, pentru a desena sau descrie un gand, o actiune. Pe masura ce discutia cu Gelu devine tot mai aprinsa, straduindu-se sa-l convinga, starea de enervare a Irenei se traduce in manipularea violenta a bastonului, cu gesturi de amenintare, batai in podea sau lovituri prin aer. Bastonul este un insemn al personalitatii Irenei, cu ajutorul caruia isi exteiorizeaza inconstient anumite ganduri, stari.