[Pitbull]

Mut aici începutul discutiei despre Pintilie si propaganda politicä, care s-a legat în topicul despre Nae Caranfil:
http://www.cinemagia.ro/forum/viewtopic.php?t=18338
(Metoda e greoaie - cäci, din päcate, phpBB-ul forumului nostru are doar functia de split topic, nu si de merge topics.)

Din pacate nu pot sa numesc niciunul cu o filmografie liniara, fara ups & downs, ci doar franturi. Din pacate se pare ca si cei noi se erodeaza ca si cei vechi:

Radu Muntean cu Furia, asta imi vine in cap acum, un film care imi place f. mult.

Beneinteles, batranu' e mai fresh de o mie de ori decat multi pustani cu pretentii de regizori. Am vazut Balanta de 100 de ori si mi se pare la fel de bun de fiecare data. Doar un exemplu.

Tocmai, cä bätrânu' si-a pierdut freshitudinea... Talent în sine are, dar s-a molesit, a devenit amatoricesc, plicticos, obosit, didactic... Nu mai are prospetimea din "Duminicä la ora 6" (capodopera lui) si, partial, "Reconstituirea" (un film foarte bun) si "Balanta" (un film bun).
Radu Muntean a crescut, de la bunul "Furia" la excelentul "Hârtia..." - urmat de o usoarä scädere (dar tot în zona excelentei) cu "Boogie"
(.............................)

(...)

Lucian Pintilie a fost informator al securitatii (http://www.9am.ro/stiri-revista-pres...ecuritate.html)

Duminica la ora 6 a aparut in 1965, adica intro perioada in care comunistii romani luptau sa se emancipeze de sub tutela Moscovei .
„Devierea” românã – o pretinsã versiune a comunismului naþional – a condus la reuºita încercãrilor grupului conducãtor de a restructura ideologia oficialã ºi de a asimila valori populiste ºi naþionaliste […] Dupã 1962-1963 ºi mai strident dupã venirea lui Ceauºescu la putere în martie 1965, acelaºi partid nu a ezitat sã se angajeze în campanii naþionaliste intense, obþinând capital politic de pe urma nãzuinþelor patriotice reprimate ale intelectualilor români ºi pretinzând cã reprezintã cele mai sacre valori naþionale. “(raportul Tismaneanu)

Iata dc Duminica la ora 6 este un film de propaganda despre un ilegalist comunist tanar, frumos, manierat, inteligent, sensibil,visator, dedicat care impreuna cu o fata, surpriza, la fel de ilegalista si de luminoasa, lupta cu legionarii, fara ajutorul fratilor de la rasarit.

Foarte interesant! Nu stiam lucrurile astea, si dacä sunt adevärate (cum cred cä sunt - am încredere în Tismäneanu), pun totul într-o luminä mult mai complexä.
Dar, dincolo de toate aceste dedesubturi ideologice, rämân la convingerea cä "Duminicä...", luat strict ca film în sine, e mult mai echilibrat, unitar, rotund, decât tot ce-a fäcut Pintilie ulterior.

(...)

La al III-lea Congres al sãu (din vara anului 1960), PMR îºi reîntãreºte hotãrârea de a îndruma „întreaga activitate ideologicã, ºtiinþificã, culturalã ºi literar-artisticã, pentru ca aceasta sã slujeascã interesele supreme ale poporului, cauzei construcþiei socialiste”.

[…]

Prevalându-se de monopolul editãrii ºi având în subordine detaºamentul din ce în ce
mai bine ºcolit (ºi reciclat din vreme în vreme) al redactorilor de carte, secþiile propagandei de
partid practicau faþã de pocãiþi, de reeducaþi, de reveniþii în literaturã ºi mai ales faþã de tinerii
debutanþi o politicã mai subtilã, în care se combinau „sugestia prieteneascã” ºi indicarea clarã
a zonelor tabu.

Propaganda acceptase formula lui „Dã-ne ºi nouã ceva ºi vezi-þi de treabã”. O
deplasare notabilã de accent s-a petrecut atunci în conºtiinþa artisticã ºi în orizontul de
aºteptãri al scriitorilor tineri, în mentalitatea cenzorilor, a criticilor literari ºi chiar a unora
dintre conducãtorii politici treziþi pe jumãtate din coºmarul stalinist. La sfârºitul ultimului
deceniu roºu, scriitorii învãþaserã sã se lase folosiþi de angrenajul propagandistic fãrã sã mai
facã acele concesii oribile (tematice ºi stilistice) din anii de început ai regimului, când,
respectând ºabloanele, trebuiau sã ridice osanale ocupantului sovietic, sã mintã „partinic” cu
neruºinare, sã renege ºi sã batjocoreascã trecutul ºi istoria naþionalã.

De altfel, pe lista de preferinþe a Secþiei de Propagandã a partidului se împuþinaserã
sau dispãruserã, discret, temele prosovietice, cele antiimperiale, ca ºi cele care incitau la urã
de clasã. Nu se mai impunea cu violenþã ºi severitate scrierea dupã reþetar, dar se deschideau,
în continuare, toate uºile poeþilor care cântau izbânzile revoluþionare, ºantierele de construcþii,
munca avântatã, priveliºtile României socialiste.

http://www.corneliu-coposu.ro/u/m/ra...inal_cadcr.pdf pag 499

(...)

Terminati cu aberatii oteviste de genu'. A mai incercat cineva intr-un ziar de handel sa insinueze ca Piersic a turnat. Auziti imagini, vedeti voci. Pintilie e nascut in '33 si inca continua sa dea clasa la toti putoii astia nou iesiti care se cred mari regizori.