La al III-lea Congres al sãu (din vara anului 1960), PMR îºi reîntãreºte hotãrârea de a îndruma „întreaga activitate ideologicã, ºtiinþificã, culturalã ºi literar-artisticã, pentru ca aceasta sã slujeascã interesele supreme ale poporului, cauzei construcþiei socialiste”.
[…]
Prevalându-se de monopolul editãrii ºi având în subordine detaºamentul din ce în ce
mai bine ºcolit (ºi reciclat din vreme în vreme) al redactorilor de carte, secþiile propagandei de
partid practicau faþã de pocãiþi, de reeducaþi, de reveniþii în literaturã ºi mai ales faþã de tinerii
debutanþi o politicã mai subtilã, în care se combinau „sugestia prieteneascã” ºi indicarea clarã
a zonelor tabu.
Propaganda acceptase formula lui „Dã-ne ºi nouã ceva ºi vezi-þi de treabã”. O
deplasare notabilã de accent s-a petrecut atunci în conºtiinþa artisticã ºi în orizontul de
aºteptãri al scriitorilor tineri, în mentalitatea cenzorilor, a criticilor literari ºi chiar a unora
dintre conducãtorii politici treziþi pe jumãtate din coºmarul stalinist. La sfârºitul ultimului
deceniu roºu, scriitorii învãþaserã sã se lase folosiþi de angrenajul propagandistic fãrã sã mai
facã acele concesii oribile (tematice ºi stilistice) din anii de început ai regimului, când,
respectând ºabloanele, trebuiau sã ridice osanale ocupantului sovietic, sã mintã „partinic” cu
neruºinare, sã renege ºi sã batjocoreascã trecutul ºi istoria naþionalã.
De altfel, pe lista de preferinþe a Secþiei de Propagandã a partidului se împuþinaserã
sau dispãruserã, discret, temele prosovietice, cele antiimperiale, ca ºi cele care incitau la urã
de clasã. Nu se mai impunea cu violenþã ºi severitate scrierea dupã reþetar, dar se deschideau,
în continuare, toate uºile poeþilor care cântau izbânzile revoluþionare, ºantierele de construcþii,
munca avântatã, priveliºtile României socialiste.
http://www.corneliu-coposu.ro/u/m/ra...inal_cadcr.pdf pag 499
(...)