[MinRep]

S-ar putea sa fiu in minoritate aici, dar "The Wrestler" mi s-a parut unul dintre cele mai bune filme ale anului. (Si tin sa mentionez ca Mickey Rourke mi-a fost intotdeauna foarte antipatic.)

In primul rand, nu sunt de acord ca filmul nu are stil. E greu de spus asa ceva despre un film care trateaza o scena dintr-un supermarket cu aceeasi intensitate ca si scenele de wrestling sau care isi permite sa fie mult mai distant in scenele dintre o tata si fiica lui decat intre catcheuri in culisele spectacolului. Aronofsky se joaca continuu nu numai cu imaginile, dar si cu soundtrack-ul (intrarea maiestoasa a wrestlerului in raionu de carnuri, zecile de cover-uri '80s, bataile inimii si tinnitus-ul redate in momente-cheie) si mai ales cu motajul (scena luptei redata in flashback-uri se sincronizeaza perfect cu atacul de cord ...). Iar raccourci-ul din final este de antologie (merita mentionata directoarea de imagine, Maryse Alberti)

Iar in ceea ce il priveste pe Rourke, sub indrumarea lui Aronofsky, acesta face ceva care nu este neaparat dificil, dar totusi remarcail: joaca o varianta a sa, care se suprapune numai partial cu realitatea, efectul final fiind ambiguu: nu stim unde este si daca exista o linie intre actor si personaj. Rourke s-ar putea sa se joace pe sine insusi, dar pelicula transforma interpretarea sa, "The Ram" fiind un personaj in acelasi timp familiar si straniu, care nu trezeste deloc empatie, numai admiratie pentru o reusita ciudata si unica.



P.S.: de asemenea, pentru cei obsedati de paralelisme, filmul merge si ca o alegorie a istorie recente a Americii... sau a cinema-ului...