Tot din capitolul aventuri in tren...
Mergeam cu acceleratul de la Alba-Iulia la Cluj si intru in compartiment, unde-mi aveam locul. In compartiment, pe partea pe care stateam si eu erau un tip si o tipa care discutau intr-o italiana presarata din cand in cand si cu cuvinte romanesti. Aveau accent de moldoveni, cred ca erau veniti de la munca din Italia. In fata noastra era un om [era sa zic domn!] mai in varsta.
La Teius s-au dat jos pitzipoanca si cocalarul [cam asa pareau], la care individul din fata imi spune ranjind: Vorbeau italiana, dar eu stiu italiana si am inteles tot ce ziceau. Iese pe culoar si incepe sa zbiere pe fereastra ceva de genul "tu, curva, ai crezut ca nu inteleg, dar eu am inteles tot ce ati vorbit", dupa care reintra triumfator in compartiment si se intinde - descaltat!!! - pe bancheta din fata mea.
__________________
They say it's the last song.
They don't know us, you see.
It's only the last song if we let it be.
|