|
Cioc, cioc, pasii rasunau pe asfalt. Mergeam si ii tineam de incheietura mana ei mica; printre blocurile rasfirate, pe alei se jucau copii si caini. Asa de frumos par avea: auriu, deschis la culoare. Si cand ma vazuse venind, i se aprinsesera ochii.
Fata mea nu plangea niciodata si radea frumos cu drag. Si rasul ii era salbatic, ca si varfurile urechilor, ascutite ca la cineva de pe alt taram. Ca la o fata elfa. Iar seara, cand ne mangaiam in semintunericul de cerneala, ochii ei capatau luciri albastre. Azi mi se par verzi. Si imi mai amintesc cum in prima seara, fara un cuvant, s-a prins cu bratele in jurul meu. Ai sa ramai cu mine? Mereu....
|