|
Început de vis
N-aveam idee ce înseamnã a iubi cu adevãrat.Cunoaºteam nenumãrate iubiri din filme,din lecturi,din povestirile sau fabulaþiile prietenilor dar n-am cunoscut niciodatã miracolul iubirii.
De fapt mã îndoiam cã ar exista .Þineam mult la independenþa mea,la opiniile mele,la visele mele ºi poate o teamã nelãmuritã mã þinea departe de o adevãratã dragoste.Totul s-a schimbat brusc într-o zi obiºnuitã,banalã pot spune,ziua când am întâlnit-o pe ea.Ploua torenþial, traversam parcul zgâlþâit de vânt si ploaie când am vãzut-o pe ea,pe o bancã,plângând în rafelele ploii.Am urmãrit-o un timp,nu se miºca,m-am apropiat ºi am cãutat prin vorbe prietenoase sã-i aflu durerea.am aflat cã pierduse recent pe cea mai dragã fiinþã din viaþa ei,mama.De aici a pornit totul.Dragostea noastrã s-a nãscut din tristeþe,a îmbobocit timidã ºi-a deschis floarea cu curaj ºia strãlucit în soare.Rana din viaþa ei,dureroasã,se estompa încet învelitã de dragostea uriaºã care o împãrtãºeam.
Au urmat ani de vis plini de o dragoste înflãcãratã ºi am crezut atunci c-aºa va fi toatã viaþa.Din pãcate boala neiertãtoare ce i-a omorât mama nu a iertat-o nici pe ea.Vã povestesc toate acestea stând pe o bancã în parc,sub rafalele ploii nemiloase,cu sufletul sângerând în amintirea visului pierdut.
Nu luati in seamã titlu la numãrat caracterele,l-am pus cã aºa trebuia.
|