[Pashpix]

Sergiu Nicolaescu, trimis de 5 ori la Oscar

Florentina Ciuverca (Joi, 19 Februarie 2009)

EXCLUSIV / Cinci dintre cele 23 de filme propuse de România la premiile americane, din 1966 încoace, sunt regizate de Sergiu Nicolaescu, potrivit Academiei Americane de Film. În 42 de ani, din 1966 pânã în 2008, România a expediat peste Ocean 23 de pelicule care sã se batã pentru titlul de Cel mai bun film strãin, potrivit Arhivei Academiei Americane de Film, singura care deține lista tuturor propunerilor. În țarã, nici o instituție din domeniul cinematografiei nu deține aceastã evidențã, Centrul Național al Cinematografiei (CNC) având doar date din 1994 încoace.
Regizorul pe care l-am propus cel mai des americanilor e și cel care a pus monopol pe producția de film în anii 70-80, Sergiu Nicolaescu. Cinci dintre peliculele lui au ajuns peste Ocean, cu una mai mult decât bãnuia regizorul însuși: „Mihai Viteazul” (1971) „Osânda” (1976), „Ciuleandra” (1985), „Noi, cei din linia întâi” (1986) și „Orient Express” (2004).
„Credeam cã sunt doar patru. La trei dintre ele a venit un certificat din partea lor în care scrie cã acest film a reprezentat România. Eu nu știam cã filmul meu pleacã la Oscar, aflam din ziar sau mi se trimitea o diplomã. Eu filmam tot timpul, nu mã ocupam cu asta. N-am fost decât la trei festivaluri toatã viața mea! Oricum, sunt singurul român cu atâtea filme propuse, asta e cert”, spune Nicolaescu.

„De ce trag clopotele, Miticã?”, sabotat de grevã

În anii aceia, se rãspândise chiar un zvon cã Sergiu Nicolaescu s-ar numãra printre cei intrați în cursã. „La un moment dat, foarte multe ziare au preluat informația cã Nicolaescu ar fi fost nominalizat la Oscar, ceea ce nu era adevãrat. A existat o paginã cumpãratã de RomaniaFilm în «Variety», pentru promovare, dar nimic mai mult, era o simplã propunere”, povestește criticul de film Cristina Corciovescu.
Pe comisarul Moldovan nu-l egaleazã nimeni în aceastã chestiune, singurii care s-au bucurat de mai mult de o propunere (adicã douã) fiind Mircea Daneliuc, Lucian Pintilie, Nicolae Mãrgineanu și Nae Caranfil. Din cauza unei greve la aeroport, în primul an de dupã Revoluție – se aratã într-o notã a Arhivei Academiei - copia filmului „De ce trag clopotele, Miticã?” al lui Lucian Pintilie, n-a mai ajuns însã la juriul american. Ani întregi, aratã lista Academiei, ori n-am avut nimic de expediat ori nici un film din cele trimise n-a fost eligibil. Nici între 1977 și 1982, nici în 1991-1992 sau 2000-2001. Totodatã, deși „Marfa și banii” al lui Cristi Puiu figureazã ca propunere a României pe 2001 la CNC, nu apare și pe lista Academiei. La fel se întâmplã și cu „Hotel de lux”, în regia lui Dan Pița, care nu e trecut în arhiva americanã.

„Fiecare trimitea de capul lui”

Înainte de ‘89, sarcina de a ne face auzitã vocea la Oscar îi revenea RomânieiFilm, sarcinã transferatã ulterior CNC-ului. „Uneori, felul în care s-au fãcut propunerile era destul de aleatoriu și de în afara regulamentelor Academiei, plus cã responsabilitãțile se declinau de la Uniunea Cineaștilor la RomâniaFilm, de aceea cred cã multe filme nu erau luate în considerare. Abia de vreo patru s-a reglementat și la noi cât de cât acest sistem”, explicã Bujor Rîpeanu, autorul a numeroase studii și dicționare despre filmul românesc. În 2007, anul în care „4 luni, 3 sãptãmâni și 2 zile” al lui Cristian Mungiu devenise un concurent puternic la Oscarul pentru Cel mai bun film strãin, Mircea Daneliuc declara pentru EVZ cã, înainte de Revoluție, fiecare candida „pe barba lui”, un motiv bun ca propunerile sã fie invalidate: „Prin ‘90 și înainte, fiecare trimitea de capul lui, numai sã aibã bani sã punã plicul la poștã. Nu era nici o comisie care sã aleagã, știu doar cã aveai nevoie de o aprobare de la RomâniaFilm. Puteau sã plece și 200 de filme din România”.

„Oscarul e pentru filme de succes”

Ideea cã Oscarul nu preferã filmele sofisticate de artã îi încuraja pe cineaști prolifici ca Sergiu Nicolaescu. „De obicei, se lua cel mai puternic film din anul ãla, cu cel mai mare succes la oameni. Oscarul nu e un festival selectiv de filme de artã, e pentru filme de succes. Nu face atâtea diferențe între filme ca la noi. Nu în fiecare an se trimitea totuși, cã se considera câteodatã cã nu erau destul de tari filmele”, spune Nicolaescu.
În ultimii ani, un juriu format din Magda Mihãilescu, Eugen Atanasiu, Dana Duma, Cristina Corciovescu, Mihai Chirilov, Eugenia Vodã și Dinu Tãnase face selecția dintre toate producțiile lansate în țarã între 1 octombrie anul trecut și 30 septembrie anul în curs. Prin vot secret, se alege un singur titlu – „Restul e tãcere” al lui Nae Caranfil, de pildã, pentru 2008. O datã ajunsã pe masa Academiei Americane de Film, pelicula intrã în atenția unui comitet special desemnat, alcãtuit din circa 30 de „academicieni”, care voteazã în final cinci filme nominalizate, din cele peste 60 trimise de tot atâtea țãri.

„432”, la un pas de nominalizare

Nici unul dintre cele 23 de filme n-a fost însã mai aproape de statuetã ca „432”, care a beneficiat de o mediatizare foarte puternicã dupã Palme d’Or. „Înainte de 89, ce filme românești au intrat atunci pe piața din SUA și în atenția criticii, ca mãcar sã poatã râvni la o nominalizare?”, spune Bujor Rîpeanu. Însã chiar și atunci când toate rotițele marketingului funcționau perfect, când critica de peste Ocean îl dãdea drept favorit la Oscarul pentru film strãin, „432” a fost lãsat pe dinafarã. Explicația pe care au gãsit-o ulterior criticii revoltați e una foarte umanã. Majoritatea membrilor Comitetului pentru film strãin sunt foști profesioniști în cinema acum pensionați, care duc dorul poveștilor de largã respirație epicã, al filmelor despre rãzboi și Holocaust gen „Katyn” al lui Andrzej Wajda (pe care l-au selectat) și nu pun mare preț pe minimalismul noii generații de regizori, cum e Cristian Mungiu. Plus cã, speculeazã presa strãinã, cei mai mulți „academicieni” nu apucã sã vizioneze toate filmele înscrise. Dupã scandalul generat de absența lui „432” dintre nominalizați, Academia a operat câteva schimbãri în regulament, fãrã efect însã, deoarece anul acesta a fost ignorat tocmai „Gomorra” lui Matteo Garrone.


„Restul e tãcere” avea nevoie de lobby

Propunerea de anul acesta, „Restul e tãcere”, în regia lui Nae Caranfil, deși e în spiritul hollywoodian al filmelor de epocã grandioase, a intrat în cursã cu un mare handicap: lipsa unui distribuitor în Statele Unite și, în consecințã, a unui lobby pe mãsurã. În aceste condiții, șansele de a intra în cursã au fost extrem de reduse. Duminicã vom afla care dintre cele cinci filme rãmase în cursã își vor adjudeca statueta: „The Baader-Meinhof Complex”, cu Alexandra Maria Lara într-un rol secundar, „În clasã” (laureatul Palme d’Or, Franța), „Departures” (Japonia), „Revanche” (Austria) și „Vals cu Bashir” (Israel). Ceremonia de la Los Angeles va fi transmisã de HBO, de la 3.00, în noaptea de duminicã spre luni.

LISTA COMPLETA A PROPUNERILOR ROMANESTI LA OSCAR

1966 - Rãscoala (M. Mureșan)
1968 - Columna (M. Drãgan)
1969 - Rãutãciosul adolescent (Gh. Vitanidis)
1971 - Mihai Viteazul (S. Nicolaescu)
1973 - Veronica (E. Bostan)
1976 - Osânda (S. Nicolaescu)
1983 - Întoarcerea din iad (N. Mãrgineanu)
1984 - Glissando (M. Daneliuc)
1985 - Ciuleandra (S. Nicolaescu)
1986 - Noi, cei din linia întâi (S. Nicolaescu)
1989 - Cei care plãtesc cu viața (Ș. Marinescu)
1990 - De ce trag clopotele, Miticã? (L. Pintilie)
1993 - Patul conjugal (M. Daneliuc)
1994 - Pepe și Fifi (D. Pița)
1996 - Stare de fapt (S. Gulea)
1998 - Terminus Paradis (L. Pintilie)
1999 - Faimosul paparazzo (N. Mãrgineanu)
2002 - Filantropica (N. Caranfil)
2004 - Orient Express (S. Nicolaescu)
2005 - Moartea domnului Lãzãrescu (Cr. Puiu)
2006 - Cum mi-am petrecut sfîrșitul lumii (C. Mitulescu)
2007 - 4,3,2 (Cr. Mungiu)
2008 - Restul e tãcere (N. Caranfil)