[Neuptolem]

ideea era cat de celebru este el si daca poti sa-l amintesti pe loc (raspuns spontan) ((citeste si tu mai atent postul!))

Am citit postul destul de atent. Nu e celebru, asa e, dar eu am scenariul asta in calculator si e denumit ca titlu "American Beauty script by Alan Ball". Deci n-aveam cum sa nu raspund spontan. Fireste, pe CineMagia sunt ceva cunoscatori in domeniu.

nu, ca sa fiu sincer, nu stiu cine a scris Legendele toamnei.

Nu l-a nascocit scenaristul, scenariul. E adaptat dupa un roman, nu am retinut numele autorului, scrie la inceputul filmului. Si, drace! am vazut filmul asta de cel putin 20 de ori si nici nu m-a interesat acest aspect.
Oare de ce? Unul din motive ar fi acela ca scenariul, povestea, nu a contat atat de mult in produsul final care-i filmul, productia, complexa si adanca, e realizata atat de reusit gratie: in primul rand lui Brad Pitt ce a dat profunzimi nebanuite personajului (nu-mi imaginez in roman pe altcineva decat Brad Pitt in rolul lui Tristan), jocului actoricesc in general, ceilalti actori interpreteaza chiar mult mai bine, Brad se detaseaza doar prin imagine si originalitate - la vremea aia, la Hollywood, noul James Dean, al doilea Robert Redford, etc. - soundtrack-ului, care-i magistral si nu in ultimul rand regiei, imaginii si as mai puncta eu: scenografia. Am dat acest exemplu pentru ca, cum spui:

Asta era si ideea: scenaristii n-au parte de celebritate

Scenaristii nu au cum sa aiba parte de celebritate, prin definitia lor. Sunt oameni introvertiti, nu numai din spatele camerei, ba chiar din spatele echipei intregi care lucreaza la acel film. Ei pot sa stea acasa pe timpul filmarilor uitandu-se la tv si rontzaind pop-corn daca nu le pasa de ce va face regizorul cu lucrarea lor. Si, oare, aici, care sunt cei care muncesc mai mult? Echipa care e pe teren cum s-ar spune sau scriitorul? Chiar daca scenariului i-a luat 2 ani sa fie finalizat, actorii, in special regizorul depun un efort fizic si psihic inimaginabil mai intens sa dea viata unor caractere de pe o hartie, scrisa de un "nimeni" in noptile in care el n-avea somn si suferea ca un idiot cu gandul la fata ce nu indraznise s-o invite la un suc. Efortul scenaristului, cred eu, opinie, e pe durata mai mare si mai scazut ca intensitate, e mult mai comod sa scrii decat sa interpretezi sau doamne fereste! sa te mai cari cu camera Imax-ului pe platouri unde bate gerul.
Produsul final e filmul, nu o carte, nu un manuscris pe care scrie "script" si apoi e comercializat in librarii ca Diverta, nu e atat de simplu sa realizezi ceva palpabil, cred, e net mai dificil. Perceptia spectatorului rezultata din imaginile editate si filmate nu e deloc de neglijat, practic trebuie sa pacalesti oameni multi, oameni multi si inteligenti si nu numai atat, pe toti oamenii, pt ca daca exista un singur om care observa cat de idiot e filmul tau, s-a zis cu totul; scenariul il poti rescrie, filmul, adio, banii pierduti acolo raman.
Deci, noi, unii scenaristi aspiranzi, nu suntem decat niste participanti la un brainstorming, nascocim ceva bun dar procesul prin care ideea noastra geniala va fi pusa in practica e indelung si complicat, dificil. Atunci, de ce se mai plang unii ca nu sunt celebri? Pt ca nu merita, simplu. Daca i-ai fi dat acea idee de log-line ce a stat la baza scenariului tau regizorului inainte de a om scrie, daca i-ai fi dat acel sinopsis, filmul poate ca nu ar fi iesit mai prost, ba poate dimpotriva. Deci, tu nu ai contribuit cu mare lucru, esti un simplu angajat intr-o firma unde existi ca o simpla albina harnicuta dintr-un urias mecanism leviatanic.
As mai adauga unele afirmatii ale lui Carabat si repetate si pe aici pe forum, poate nu e tocmai asa dar asa imi place sa inteleg eu: "filmul final difera de filmul pe care l-a perceput regizorul citind prima data scenariul iar filmul scenariului difera la randu-i de filmul din mintea scenaristului care si asta e diferit de ce si-a dorit sa scrie prima data".
Concluzia ar fi urmatoarea: nu cred ca scenaristul e mai important decat un actor secundar din acel film, vezi o gramada de actori secundari care au contribuit magistral la capodoperizarea productiei, exemplul lui Heath Ledger e doar cireasa de pe tort."
Financiar, scenaristul ar trebui sa fie rasplatit la fel de bine ca si ceilalti participanti, dar nu mai mult ca ei doar ca el a fost autorul. Sa primeasca un procent din viitoarele incasari, ceva de genu'. Insa nicidecum, problema de celebritate, recunoasterea meritelor nu are de-a face cu faima, e doar respect. Problema e ca la noi nu sunt nici macar respectati.
Daca vrea celebritate sa se duca la Capatos sau Diaconescu: "Bah, eu am scris aia!" si se rezolva, care e problema? atatia gura-casca au ajuns celebri, dar el care a si scris un scenariu al carui film e acum pe ecrane. Celebritatea nu are de-a face cu valoarea unui individ ca si continut calitativ, e doar o suprafata stralucitoare a unei ape adanci sub care nu stii ce misuna, exuberanta media disturba catastrofal adevaratele esente umane.