|
daca e sa ramanem scortosi in date si-n informatii, prima atitudine livresc & expresionista la Strindberg s-a infiripat in piesa "Spre Damasc" (1897), dar de la cuvant la imagine teoria se dilueaza.
Cinematografia nu este un gen de arta incorsetat in dogme. Expresionismul in cinema, si raportat strict la cel german, parental, are resurse mult mai prozaice: dupa primul razboi mondial existau doua tipuri de pelicule produse: filmul istoric si cel porno, adica sclipici si gablontzuri pt un popor erodat de saracie. Ernest Lubitsch regiza comedii soft sau movie history, Emil Jannings juca in filme cu povestioare subrede si toata lumea era linistita. Dar angoasele sociale erau neexploatate. Si aici intervine expresionismul, prelungirea in fantast a naturalismului. S-a introdus "teama" ca pivot in aceste filme, pt ca "teama" era principala stare de fapt a societatii. Evident, germanii erau esteti si n-au marsat pe ideea cinemaului morbid precum cineastii nostri, rezultatul in piatza ar fi fost zero, iar UFA n-ar mai fi dat intreaga pleiada pt Hollywood.
illotempore feat. marx
|