|
Problema asta mi-am pus-o (pe viu), chiar atunci.
In 21 decembrie, la Inter, am stat un timp - iar când am väzut cä se îngrosa gluma, am plecat. Mi-a fost fricä...
Toatä noaptea m-au chinuit îndoielile, rusinea si remuscärile - mai ales când am aflat la telefon, de la cineva din zonä, cä se träsese. Dimineata, când am väzut tancuri în fata blocului, si salve de intimidare cu munitie de räzboi, n-am mai rezistat, si am iesit. Jos, cu mai multi oameni, scandam: "Si voi sunteti români!" spre militarii de pe blindate, iar unui cäpitan i-am strigat: "Cäpitane! Nu face prostii!" (Tin minte si-acum privirea scurtä pe care mi-a aruncat-o, cu acel dispret tipic al apevistilor, înainte de a întoarce iar capul înainte.) A urmat marsul spre centru, spre TVR... Deja, valul mä luase...
Acum, la jumätatea vietii, stiu färä nici un dubiu: în orice situatie de soiul ästa, cu mizä similarä, m-as duce färä sä stau pe gânduri. Simt cum începe sä se apropie scadenta, si stiu cä, la sfârsit, despre ASTEA vom da socotealä.
Poate pärea hilar, dar unul dintre motto-urile mele în viatä provine din... "Pif"! Din serialul "Dr. Justice"; Mastrul Hiamuri îl învätase: "Adeväratul curaj e acela de a face ce e just."
|