|
Intr-adevar personajele sunt concepute din start in niste parametri destul de schematici. Dar oare nu este asta o caracteristica a filmului classic, stilul pe care mendez l-a preferat aici? De aceea cred ar trebui judecat prin prisma alegerii autorului, nu prin ceea ce ar fi putut sa fie.
e clar ca ar fi fost mai realist ca cei doi sa isi fixeze ca obiectiv un oras mai apropiat. Poate ca ar fi fost mai credibil, dar nu cred ca problema se pune intermeni de credibilitate. Parisul e un plan idealist, nu unul realizabil. E e un loc comun filmului clasic. In felul in care Mendez si-a imaginat filmul, nu putea fi alt oras decat Parisul. daca ar fi fost alt destinatie din America, nu ar mai fi fost acceasi tensiune. Cred ca era nevoie de fascinatia Parisului pentru a-i mobiliza serios pe cei doi soti. Un alt oras ar fi fost mult mai putin tentant si oscilatia intre a ramane si a pleca s-a fi jucat mult mai simplu in favoarea sederii. sentimentul ar fi fost ca schimbau locul in care erau pentru altul similar.
Pe de alta parte, dupa tonul de inceput al filmului, era clar ca nu vor pleca. Nu era atmosfera visator-romantica a unei comedii, dar posibilitatea idealista a schimbarii mie mi se pare ca a functionat.
Contrar lui Pitbull, pe mine partea a doua m-a deranjat mai mult. (nu m-a plictisit).
Abia atunci mi se pare ca se vede si mai bine schematismul personajelor si nu numai al cuplului principal ci si al celorlalte personage. Fiecare scena e apasat dramatica, unele momente sunt subliate cu ostentatie, de ex. cel de-al doilea discours al fiului nebun incheiat apoteotic : « mi-e mila de copilul din burta » (ceva in genul asta). Partea a doua este excesiv de teatralizata : cei doi actori devin enervanti. (nu stiu daca Kete a facut un rol de oscar. Actritele cu premii de interpretare parca aveau ceva in plus) Certurile lor isterice, crizele amandurora nu sunt convingatoare, alergatul ei prin padure iarasi mi se pare prea pus in scena. La fel scena avortului, mai ales cadrul de la fereastra (care i-a placut lui Pit). Era nevoie sa sublinieze ingrosat tragedia ?
In final, ideea e ca intr-adevar Mendez chiar si cand da gres o face cu un talent carui nu ii poti rezista. Oricat de stereotip ar trata rutina, cuplul, periferia americana, are o maniera seducatoare de a filma care pe mine, una, m-a prins.
Pacat ca a ales privirea rece si tragica si a pierdut detasarea ironica si umorul din American Beauty.
|