E tot o linie. Dar sa va povestesc.
Eram intr-un grup de prieteni la Traviata la ONB. Actul I - salonul de receptii al Violetei - pereti stralucitori din mucava.
Actul final - dormitorul violetei (deci o cu totul alta camera), insa aceiasi pereti ca la sala de bal, luminati lungubru, gagica bolea si era pe moarte.
Plictisit de spectacol, cascam la greu si asteptam sa se termine. Ma aplec catre urechea prietenei din stanga mea si ii soptesc, fara sa imi dau exact seama de ce.
"Auzi? Da' peretele ala....era din alta camera!"
- (This is the one liner)
Cum grupul era in starea aia comic-imbecila in care e de ajuns sa misti un deget sau "sa faci din urechi" ca toata lumea sa izbucneasca in ras, am creat o situatie exploziva, replica s-a transmis fulgerator in sirul de scaune pe care era amplasat grupul nostru. Efectul a fost o serie de rasete inabusite in icnete, lacrimi de ras, muscaturi de limba, priviri in sus, palme puse pe gura si alte comportamente destinate indepartarii senzatiei comice, intrucat eram la opera si - nu e asa? - nu aveam voie sa deranjam spectacolul pt ca puteam fi dati afara. Or, e stiut ca pe cat de strict e interzis rasul intr-o situatie, pe atat incerci sa te abtii mai mult si pe atat iti vine sa razi mai tare...
N-a fost o atitudine prea intelectuala din partea noastra, dar asta e....