Caruta Fantoma. Suedia, 1921, Victor Sjostrom.
Pre-expresionist.
Combinatie de film realist cu fantezist/fantastic. Filosofie populara despre moarte si pacatele din timpul vietii. Totul, mediat de un frumos basm suedez referitor la moarte: acea persoana care va muri in noaptea Anului Nou, cat mai aproape de miezul noptii, va deveni pt tot anul urmator carutzasul mortuar. El va culege toate sufeletele celor morti in acel an spre a-i duce in lumea de dincolo.
Constructia epica este foarte curajoasa pentru acele vremuri. Avem doua planuri paralele ale povestirii, ba chiar la un moment dat se insereaza si un al treilea plan (picture in the picture). Montajul ce decurge de aici va fi si el tot paralel, realizat cu surprinzator de multa abilitate, avand puterea de a crea emotie. Trecerile de la un plan la altul sunt line si perfect justificate.
Ce este expresionist in acest film? fantasticul, mai exact tema personificarii mortii si mitologia legata de ea. Apoi, spaima individului in fata destinului pe care si l-a crosetat singur. Spaima individului in fata mortii. Onirismul (catre final se va dovedi ca totul a fost doar un vis). Decorurile ( cimitirul, lampile, ceasurile mari, strazile intunecoase, insasi Noaptea e o mare tema expresionista).
Mi-a placut la nebunie. A fost un film plin de viata (desi vorbeste despre moarte), nu m-am plictisit nici o clipita, m-a emotionat, impresionat, speriat, si nu in ultimul rand m-a relaxat prin simplitatea naratiunii, a montajului (let's go back to basics) si prin muzica incidentala atat de bine aleasa. Ca sa nu mai zic ca supra-impresiunile (imagini suprapuse pt a crea fantomele, sufletele, spiritele) sunt atat de bine efectuate!
p.s. filmul este ecranizare a unui roman de Selma Lagerloff (creatoarea lui Nils Holgerson)
