|
Nu existä progres färä sacrificii. E greu, e trist, n-ar trebui sä fie asa - dar asa este, si asa träim. Nu NOI alegem sacrificarea acestor câtiva copii - ci turma care dä cu pietre (sau, mai räu, instigä!). Noi, dimpotrivä, vrem sä punem capät acestei sälbäticii.
Acesti câtiva copii traumatizati acum vor purta recunostinta milioanelor de copii cu o viatä nomalä din viitor. (Si, de vreme ce atunci, peste decenii si secole, ei vor fi morti de mult, si de Dincolo îsi vor putea privi retrospectiv aceastä viatä, vor întelege si vor zice: "Dragä Traiane si Bogdane, vä multumesc! A fost greu, dar a meritat - iatä câti copiii sunt acum crutati de persecutii! Asta a fost karma mea, si sunt mândru de ea.")
|