|
Gorzo asta chiar a trosnit-o cu Nunta muta, m-am ras. Spicuind:
"imagistica asta de tip îngeri-pitici-clovni-iele-cu-flori-în-pãr numai proaspãtã nu e. Chiar ºi o imagine care prin comparaþie poate pãrea proaspãtã, cum e aceea a socrului mic (Valentin Teodosiu) încasînd un glonte sovietic ºi scormonind cu degetul în gaura nou-apãrutã în trupul sãu, nedumerit de sîngele care iese pe-acolo, e de fapt o gãselniþã veche: Spielberg a executat-o mult mai elegant (adicã fãrã cabotinaj) în Indiana Jones ºi templul blestemat (1984), ºi el însuºi relua un moment hitchcockian din Omul care ºtia prea multe (1934). Ceea ce nu înseamnã cã Mãlãele i-a studiat pe Hitchcock ºi pe Spielberg; dacã i-ar fi studiat, ar fi descoperit, poate, cã arta cinematograficã nu se face umplînd ecranul de pitici cu nas de clovn ºi de mirese pãtate simbolic. Nunta mutã e, întîi de toate, filmul unui om lipsit de culturã cinematograficã."
Astea fiind zise, regia lui e mai puþin stîngace decît a multor veterani. Singura lui inepþie frapantã este cã (mai ales în prologul plasat în prezent, cînd o echipã de televiziune face un reportaj despre sat) îºi pune personajele sã rîdã în cor la cea mai insignifiantã provocare: face unul o semi-glumiþã fleºcãitã (de exemplu, cum cã la þarã WC-urile ecologice sînt peste tot) ºi în secunda urmãtoare se þin cu toþii de burtã, ca o gaºcã de extratereºtri încercînd sã se dea drept o gaºcã de pãmînteni care fac caterincã. Ilaritatea asta nefireascã scoate în evidenþã faptul cã Nunta mutã nu prea e de rîs, deºi îºi doreºte sã fie. Publicitatea te lasã sã înþelegi cã secvenþa nunþii (desfãºurate pe muþeºte din cauzã cã Stalin tocmai a murit, iar sovieticii au decretat ºapte zile de doliu) e un tur de forþã. În realitate, Mãlãele ºi Lustig nu au mai mult de cinci sau ºase idei comice (nuntaºii mãnîncã fãrã tacîmuri, lãutarii îºi mimeazã cîntecele, urãrile se transmit prin telefonul fãrã fir, cumetrele se ceartã prin gesturi, copiii sînt legaþi la gurã) ºi, cum nu ºtiu sã structureze secvenþa astfel încît sã existe o progresie logicã, o creºtere (de exemplu, nuntaºii sã încerce mai întîi sã foloseascã tacîmurile ºi abia apoi sã renunþe la ele; sã încerce mai întîi sã vorbeascã în ºoaptã ºi abia apoi sã tacã de tot), fiecare momenþel moare de o moarte separatã ºi ansamblul rãmîne neintegrat în film - rãmîne un exerciþiu pe care Mãlãele a vrut neapãrat sã-l facã împreunã cu actorii lui."
"
|