[illotempore2002]

Daca e topic de clasice, zic ca trebuie sa ne intoarcem un pic si la perioada anilor 20 din Germania post-razboi.

Curent cinematografic cladit pe expresionismul din celelalte arte (pictura, literatura, sculptura, dramaturgie si ce-omai fi) dar si pe un asa-numit pre-expresionism scandinav, expresionismul german are o voce extrem de timbrata, distingandu-se cu mare claritate in multimea de influente, curente, scoli din toate vremurile.

Zic sa vorbim aici de Murnau, Friz Lang, Robert Wiene, Lupu Pick (mare regizor roman care a lucrat in expreionism, in Germania), Pabst, Sjostrom, etc.

Nu ma identific neaparat ca si inclinatie estetica cu acest val (e totusi prea histrionic, baroc si emfatic) insa doza lui de romantism, onirismul si modalitatea in care artistii si personajele operelor lor se sustrag realului, imi convin. In mare parte cinematograf fantastic, reuseste sa-mi produca emotie esetica tocmai pentru ca indeparteaza de "realismul" plicticos si lipsit de secrete.

De mentionat ca in chiar cadrul acestui curent fantastic, ia nastere din nevoia de compensare poate, un curent subsumat de tip realist, pe nume Kammerspiel.

Uimitor este ca tocmai scenaristul care a initiat curentul ducand fantasticul pe culmi, Carl Meyer (Cabinetul doctorului Caligari), tot el este acela care pune frana acestor devieri si propune o noua directie, cea realista, Kammerspiel, prin filmul Cioburi al lui Lupu Pick.