|
Mami, pune-o si la CineClub (deschid eu un topic nou), si dacä poti scoate-o si la imprimantä, pentru discutia pe puncte de care ai nevoie.
Oricum, se vede clar cä mergi înainte, comparativ cu primele tale analize.
Altfel, ca dezbatere despre film, nu despre text, nu pot decât sä-ti dau dreptate. Ai observat, în mod firesc, toate calitätile esentiale - n-ai amintit de unele mici imperfectiuni, dar mä rog, alea sunt atât de fine, încât se relevä doar la o analizä foarte atentä - cum spuneam (mä refer la scäpärile reale, nu la cusururile iluzorii cäutate de profani, cu lumânarea).
Cea mai importntä observatie pe care ai fäcut-o e cä Sitaru foloseste atât de abil si firesc unghiul subiectiv (asa se numeste; tu spui de vreo trei ori "filmare prin ochii personajelor"; ar merge sä folosesti acea sintagmä o datä, ca sä înteleagä cititorul profan ce înseamnä "unghi subiectiv" - dar atât), încât, dacä la început pare putin derutant si iritant, spectatorul ajunge curând sä asimileze procedeul, obisnuindu-se cu el si urmärind relaxat tot filmul (relaxat, vorba vine... relaxat în scaun, dar tot mai solidar cu tesiunile sfâsietore dintre personaje; apropo, sunt trei - Ionut e episodic).
|