[Martalogu]

Un film splendid. Un film despre dragoste (ne?)impartasita vs destin (auto?)impus, datorie (de a fi gentleman chiar daca oficial titulatura iti este de majordom).

Poate ca, cheia mai larga a intelegerii acestui film ar fi tocmai istoria.Istoria mai larga , dincolo de istoria personala.
Este un caz, cred in care trecutul este judecat prin prisma prezentului. Al doilea razboi mondial si milioanele de morti nu vor fi evitati prin eforturile de for diplomatic de appeasement ale lordului Darlington, dupa cum Stevens si Miss Kenton vor sfarsi separat, fara sa-si spuna macar o data "te iubesc" . Toate acestea ar avea oare sens (?)pt Stevens, facandune-ne sa observam ca poate era ultimul depozitar al adevarului(?) ca lordul Darlington a fost un pacifist si nu un tradator, ca viata sa de nobil servant sa fi fost in scopul unor idealuri nobile, cu pretul renuntarii la propria fericire, un drept pe care nu-l admite explicit.

Filmul mi se pare intr-atat de subtil realizat incat poate parea paradoxal, si poate provoca perceptii si interpretari absolut contrare . Stevens - un om intr-atat de inoculat de traditia servitudinii incat devine un martor formal si depersonalizat, cu o constanta negare a sinelui propriu ; vs Stevens - un adevarat butler gentleman, o dovada vie si complet anacronica a ideii de traditie si de how things should be done. Prima varianta imi pare mult mai evidenta.

Avand la baza cartea omonima a lui Kazuo Ishiguro , scenariul adaptat de o alta castigatoare a premiului Booker - Ruth Prawer Jhabvala si sub regia lui James Ivory , filmul reconstituite atmosfera de la castelul proprietate al lordului Darlington (Edward Fox) in anii `30 , prin prisma mai ales a 2 personaje majordomul Stevens (Anthony Hopkins) si ingrijitoarea Miss Kenton(Emma Thompson). Loial, tacut si decent Stevens asista ca butler la toate intalnirile de la castel , iar Miss Kenton supervizeaza chestiunile domestice.

Imi par semnificative 3 episoade: momentul in care Stevens este anuntat ca tatal sau se afla pe moarte si motivand ca acesta ar fi vrut sa-si indeplineasca atributiile de serviciu nu-l asista in ultimele clipe, momentul in care cedeaza cu greu in fata lui Miss Kenton care observa ca lectura un roman siropos, si momentul in care este rugat sa comenteze contextul economic si eventuala necesitate a unui nou razboi mondial de catre un mediu select, al magnatilor curiosi sa afle opinia omului "de rand", iar el refuza politicos aceasta sansa.

Roger Ebert opineaza ca Stevens este un om dominat de represiune. Nici macar cand peste 20 de ani de zile se reintalneste cu o atunci casatorita Miss Kenton conversatia lor nu aluneca dinspre formal spre personal, cu toate ca despartirea in statia de autobuz, pe ploaie e un moment covarsitor.

Este fara indoiala un film de actori. Iar sfarsitul metaforic, cu Stevens la castel in slujba americanului domn Lewis , scotand pe fereastra porumbelul ratacit ce se zbatea in sa iasa din cupola salii palatului, redandu-i libertatea e un moment iarasi emotional, in care simtit un amestec ciudat de simpatie si frustrare pt soarta domnului Stevens. In nota filmului de altfel.