[ilustra.films]

Un procedeu cinematografic trebuie folosit astfel încât sã-l ajute pe regizor sã transmitã ce are de transmis, iar pe Specator sã înþeleagã ce i-a fost transmis. Este vorba, la modul general, vorbind despre comunicare, de codificarea ºi decodificarea mesajului. Nu intru aici în detalii academice, gãseºti în cãrþi. Procedeele cinematografice nu trebuie sã fie observate de cãtre Spectator, trebuie sã fie discrete,
nu trebuie sã i se vâre în ochi, sã i se spunã, mã, idiotule, tu nu ai auzit de acest procedeu ? E cel mai în vogã, de ultimã orã, îl folosec toþi marii regizori, urmeazã ºi tu UNATC-ul, sã pricepi ! Numai cã, regizorii români nu fac filme pentru spectatori, cam asta e problema. Sitaru n-a bâþâit camera pentru ca sã-l facã pe spectator sã priceapã mesajul, ci pentru cã aºa a învãþat la ºcoalã ºi a vãzut cã face regizorul cutare. Miºcãrile aparatului când personajul se aflã la volan ºi trece prin gropi, sau este la manºa unui avion ºi se prãbuºeºte, nu vor deranja pe nimeni. Dar sã filmezi din mânã, ca ºi cum camera s-ar afla în ochii personajului, iar acestuia îi joacã þeasta ca pe arcuri, e altceva. Nu e vorba de buget redus ºi de imitarea veridicã a miºcãrii capului.
Dacã vrei, facem un studiu. Ne ducem la cinematograf ºi dãm fiecãrui spectator câte un chestionar, sã vedem cine a apreciat bâþâiala aparatului ºi pe cine a deranjat.
Dar unghiul subiectiv nu se rezumã doar la miºcarea aparatului.
Pentru cã nu te-ai pliat pe textul meu, te (vã) întreb punct cu punct:
1.Nu era mai corect ca începutul sã fie filmat din exterior, de lãngã maºinã, unde Mihaela îl aºtepta pe Mihai, fãrã sã bâþâie aparatul?
2.Pitbull spune cã prostituata stã la pândã în pãdure, iar cei din maºina care vine îi pot deveni victime. Am înþeles eu greºit ? Aþi avut aceeaºi senzaþie ca Pitbull? Credeþi cã scenaristul a avut în gând aºa ceva?

Din pãcate, trebuie sã mã retrag, nu mai pot continua acum.

off.. ce mai stii sa enervezi omul.
In primul rand, nu cred ca Sitaru a gandit totul in acest film pentru ca asa a vazut pe la altii sau ca asa a invatat in facultate ci ... a urmat acest procedeu pentru ca asa a simtit. El stie! ...vrand sa justifice primul cadru (cel de inceput) a plecat si cu al doilea sub acelasi procedeu, ca sa-l justifice pe al doilea ... a plecat cu al treilea si tot asa, pana a ajuns la sfarsitul filmului si si-a dat seama ca are numai cadre subiective. Sa fim seriosi. Astea pot deveni povesti pentru copii.
Un lucru este cert: a folosit cadrele subiective si a stiut foarte bine cum sa le foloseasca si ce sa scoata din ele. Si poate ca imaginea atinge toate posibilitatile oferite de catre acest procedeu ofertant, procedeu folosit foarte des de catre incepatori.
Ma dau exemplu pe mine: La 'Narcotice', cadrele subiective aveau misiunea de a-l introduce pe spectator in rolul personajului pentru a-l face sa simpta mai bine drama acestuia; ca orice incepator fara experienta am dat gresi in a folosi cadrele subiective pentru ca ele nu intrau in relatie cu celelalte cadre si nu erau justificate; poate data viitoare.
Insa, clar Sitaru nu este incepator, e doar debutant in lung metraj si nici asta nu se simte. Spre deosebire de alti regizori, in cazul asta debutul in lung metraj nu se simte. E ca si cum ar mai fi facut lungmetraje in trecut.
1. Nu! (fara suparare). Incepe foarte bine. Inca de la inceput ne confera o stare, inca de la inceput ne spune ceva: filmul o sa fie bun. Chiar daca nu asta vrea sa ne spuna, cadrul ala care-l urmareste pe Mihai in miscare e... artistic, are viata. Pe cand daca ar fi stat camera pe loc poate ca ar fi avut acelasi efect element-surpriza ( unghi subiectiv) insa nu ar mai fi avut viata.
2. Sa explice cel in cauza ce a vrut sa spuna. Eu nu cred nimic.