[gionloc]

Ileana Birsan a raspuns textului scris de Horatiu Malaele in ajun de Craciun.

Un atac descalificant
Despre cum s-a supãrat domnul Horaþiu Mãlãele pe „croncãnicari”

Ileana BIRSAN

În ajunul Crãciunului din anul recent încheiat, apãrea în Jurnalul naþional un pamflet semnat de domnul Horaþiu Mãlãele, cu titlul „Horaþiu Mãlãele ºi croncãnicarii“. De regulã, autorii se abþin de la admonestarea criticilor de specialitate, dupã ce aceºtia le comenteazã premierele, dar sã zicem cã actorul ºi, mai nou, regizorul de film sus-numit nu cunoaºte aceastã cutumã deontologicã ºi a þinut neapãrat sã iasã în faþã ºi sã-ºi apere producþia ce tocmai îºi avusese premiera. ªi-a ratat însã jalnic tentativa, atacînd agresiv ºi resentimentar trei critici: Andrei Gorzo (articolul „Kitsch“ din Dilema veche), Lucian Maier (articolul „Debut teribilist“ de pe site-ul Liternet) ºi pe mine (articolul „Bal mascat la Nunta mutã“ în Observator cultural) .
Odatã finalizat ºi expus, un film îºi are propria viaþã, mai lungã sau mai scurtã, cu un destin controversat, bine temperat sau antologic. Cronicile la Nunta mutã au acoperit mai tot palierul, de la unele foarte elogioase la altele cu totul negative, lãsînd astfel loc de comentarii care ar putea stîrni interesul ºi curiozitatea spectatorului. ªi, iatã, filmul a trecut pragul de 10.000 de spectatori pînã la sfîrºitul anului trecut, fiind un relativ succes pentru piaþa ºi publicul din þarã. Se pare însã cã domnul Horaþiu Mãlãele nu-ºi doreºte decît aplauze prelungite ºi ovaþii, chiar acolo unde este loc ºi rost de cîteva fluierãturi, dacã nu chiar de huiduieli sau, oricum, de bãtãi peste obraz (nu mai punem la socotealã eºecul filmului peste tot unde ºi-a încercat ºansele la festivaluri internaþionale). Intrigat de criticile negative ºi oripilat de analizele pe care le considerã „o îngurgitare nesãnãtoasã ºi confuzã la limita toxiinfecþiei intelectuale“, domnul Mãlãele amendeazã irascibil tratamentul critic perfect civilizat, asemuindu-l cu „prostituþia intelectualã“ sau, mai rãu, cu „autoritatea tranºant-stalinistã“.


Motivele ultime pentru care domnul Mãlãele se autocaricaturizeazã cu aceastã ocazie, mai rãu decît în reuºita sa graficã de gen, îmi rãmîn strãine, însã invectivele barbare ºi comparaþiile, cel puþin dubioase ºi penibile, par sã traducã orgolii rãnite ºi pretenþii adulatorii, pe care, în ceea ce-i priveºte, nici unul dintre cei trei „croncãnicari“ nu le-am etalat.
Fãrã sã îmi arog dreptul de apãrãtor sau de purtãtor de cuvînt al „troicii“ (a cãrei „agresivitate trãdeazã asocierea la un scop ascuns ºi urît mirositor“ – ?!), mãrturisesc dublarea dezamãgirii intelectuale, în urma vizionãrii filmului (la care nu m-am dus cu mefienþã, chiar dimpotrivã), cu una umanã, în urma citirii celor scrise de rãsfãþatul ºi revendicativul regizor. Domnul Horaþiu Mãlãele a fãcut un film care vorbeºte mult mai puþin despre consecinþele dictaturii comuniste decît aceastã biatã ºi bizarã notã ziaristicã – un exemplu terifiant de inadaptare culturalã ºi de exhibare a vanitãþilor. Filmul domnului Mãlãele nu este îndeajuns de elocvent sau de explicit pentru a ne convinge cã este un produs cultural valoros ºi, de aceea, e nevoie de nota informativã despre intenþii tematiste sau justificãri ideologice docte, cu care pamfletarul îºi cimentezã agresivitãþile? Cui îi foloseºte aceastã revoltã publicã, aflatã la nivelul furiilor adolescentine?! Se aºteaptã domnul Mãlãele, ca victimã inocentã a nemiloasei conspiraþii a criticilor, sã capete mai multã îngãduinþã sau atenþie?


În ceea ce mã priveºte, în notele mele critice, aminteam de conþinutul inconsistent ºi monoton, blocat în reducþionismul caricatural al comunismului ca blestem naþional, terfelit de cliºee narative ºi simboluri facile, chiar dacã pe unele le va îngurgita spectatorul intelectual abandonat ºi frustrat din epoca postcomunistã, ca ºi publicul mai uºor de amuzat cu comicãrii groase. Deºi, iniþial, siderarea în faþa textului ºi a gestului domnului Mãlãele m-a fãcut sã consider inutil un rãspuns pe mãsurã, decenþa culturalã m-a obligat la o replicã mai puþin virulentã sau înverºunatã decît s-ar fi cuvenit, dar care ar putea limpezi minimal un rost ºi o legitimitate a criticii în joaca unora de-a arta.

http://www.observatorcultural.ro/index.html/articles|details?articleID=21072

(nu mai merg urlurile?)