Päi cam de nicäirea...
Mä influentau trei surse: onirismul lui Dumitru Tepeneag (descoperit la 12 ani), absurdul lui Kafka (descoperit la 14 ani), si o anume Mia Macavei, prietenä din copilärie a maicä-mii, care se distra la fel. Pe Ionescu si Urmuz i-am descoperit dupä 1-2 ani, urmati apoi de Beckett...
Acum ce facem, punem si "Cäpäcelul din Q-vetä" (sau O, zei!"), sau nu-l punem?
|