[Pashpix]

CRITICUL GRID MODORCEA DESPRE NOUL FILM AL LUI SERGIU NICOLAESCU

Carol I al lui Sergiu Nicolaescu

În actualul context politic, degradant, în care mândria naþionalã se mãsoarã cu oameni de paie ca Iliescu sau Bãsescu, cu derbedei ca Mitrea, Nãstase, Tãriceanu et co., ultimul film al lui Sergiu Nicolaescu, Carol I, un documentar cu actori (docudrama), este o bombã aruncatã în ograda peticitã a clasei politice, este o lecþie de patriotism exemplar, o paginã de istorie româneascã ºi europeanã de o importanþã colosalã. Punând în luminã exhaustivã figura nepereche a Regelui Carol I, filmul, dupã un scenariu de Emil Slotea, este ca o oglindã în care se reflectã o adevãratã oaste de superbãrbaþi, unul ºi unul, de la Mihail Kogãlniceanu la Ionel I.C. Brãtianu, oglindã pe care Nicolaescu o pune în faþa bocilor ºi altor pitici ai politicii de azi, în care cauþi cu lumânarea un bãrbat destoinic. Unde sunt pe scena potiticã postdecembristã bãrbaþi comparabili cu aceia nãscuþi în jurul lui Carol I, creaþi de el, având autoritatea unor Carp, Marghiloman sau Duca? ªedinþa consiliului de coroanã, în care se decide intrarea sau nu a României în primul rãzboi, controversa lui Carol cu fruntaºii partidelor pe tema aliaþilor, constituie o mare lecþie de democraþie, când regele acceptã punctul de vedere al consiliului, deºi era diferit de al sãu. Filmul are scene antologice în care triumfã principiile ºi demnitatea acestor bãrbaþi, rãspunderea lor în faþa poporului ºi a istoriei. Filmul este de un românism profund de la prima ºi pânã la ultima fotogramã ºi vã anunþ cã sunt multe, mii, câte încap într-o peliculã de peste 2500 de metri. Structura filmului este pe ideea de flash-back, adicã e datã de unghiul subiectiv al lui Carol I, bãtrân, aflat în ultimile luni de viaþã ale anului 1914, când îºi rememoreazã domnia începutã în 1866, cu momentul ei de vârf, Independenþa României. E partea cea mai frumoasã a acestei docudrame, când sunt inserate secvenþe din filmul Pentru patrie, unde ne reîntâlnim cu Amza Pellea, George Constantin ºi alþi mari actori români. Cred cã ideea lui Sergiu Nicolaescu de a realiza acest documentar poeneºte de la o realitate filmicã, de la filmografia sa, de la faptul cã în acest film, Pentru patrie, Nicolaescu joacã rolul lui Carol I. De aici s-au legat firesc faptele ulterioare, cu cadrele de la Castelul Peleº, realizate în regim de prizã directã, remarcabile secvenþe de film artistic. Aºa sunt scenele cu Elisabeta (Marina Procopie) ºi viitoarea reginã Maria, ºi mai ales cadrele ce preced moartea regelui, cu un moment memorabil când Carol se ridicã de pe patul de suferinþã ºi, dupã ce se uitã în sertarul de la noptierã, unde îºi avea pistolul, se duce la fereastrã, o deschide ºi lacrimile de pe faþã se amestecã natural cu ploaia ºi tunetele ce brãzdeazã cerul, cu privirea spre Dumnezeu, fiindcã deviza lui Carol a fost, aºa cum scria în dormitorul sãu: Nihil sine Deo. Aceste momente jucate, cu actori unul ºi unul, de la Rãzvan Vasilescu la debutanta Andreea ªofron, alterneazã cu documente de arhivã, cu voci din off sau cu un text rostit live de un comentator (Cristian Moþiu), o prezenþã vie, ca în filmele BBC-ului, cu multe secvenþe luate din filmele anterioare ale regizorului, în care sunt implicate lupte. Peste jumãtate din film este apocalipsã. De la luptele pentru cucerirea Plevnei la cele din timpul primului rãzboi mondial, vedem numai mãcel, dat fiind cã domnia lui Carol I a fost brãzdatã numai de rãzboaie, o istorie plinã de meandre, ca un labirint, în care Regele Carol I a fost firul Ariadnei, reuºind sã iese biruitor, sã fie ctitorul României moderne. Un strãin ca el a ajuns sã fie mândru cã e român. Atitudinea lui Carol faþã de ruºi, de exemplu, este de o mare actualitate. Ca ºi faþã de celelalte naþiuni ale Europei, antrenate în conflictul belic, ce fãceau presiuni asupra sa, precum ºi forþele politice din interior, dar în toate cazurile Carol ºi-a pãstrat demnitatea. Cumplitã imagine a unei Europe rãvãºite, în care totuºi România lui Carol I avea o identitate inconfundabilã. ªi pentru cã, aºa cum zicea Eminescu, „de vrei viitorul a-l cunoaºte, întoarce-te în trecut”, filmul lui Nicolaescu ar trebui sã constituie o vizionare obiligatorie pentru politicienii României în primul rând. El ilustreazã perfect vorba lui Eminescu. Dacã vrem sã construim viitorul României, trebuie neapãrat fãcute legãturile cu trecutul, pe care îl reprezintã ideal Carol I ºi bãrbaþii din jurul lui. Nu putem da vina numai pe comunism, cã a distrus toþi bãrbaþii de seamã ai þãrii. ªi chair de este aºa, de ce nu se mai nasc alþii? De ce noii politicieni sunt la fel de ponta-gii ca ºi cei îmbãtrâniþi în rele?! Defileazã parlamentul cu oameni ca Vanghelie sau Marko Bela, iar adevãraþii partioþi stau pe din afarã, acum, când e nevoie mai mult decât oricând de aportul lor, când sunt la vârsta maturitãþii politice! Ce istorie mãreaþã a avut România se reflectã în filmul lui Sergiu Nicolaescu, un film-bornã, un film-reper. ªi cum era poporul de viteaz se vede în primul nostru film artistic de lung metraj Independenþa României (1912), produs cu sprijinul curþii regale, Carol I arãtându-ºi direct interesul pentru realizarea lui. ªi Nicolaescu are splendida idee de a reconstitui momentul primei vizionãri, când Carol I vede acest film în sala de proiecþie a Castelui Peleº. Istoria se îmbinã cu arta, documentul cu ficþiunea, unghiul obiectiv cu cel subiectiv. Rezultã o peliculã însemnatã, ca o carte de vizitã a istoriei moderne a României. Dar acest film este ºi un testament sufletesc al regizorului Sergiu Nicolaescu, este marea sa confesiune în faþa istoriei, mesajul sãu biografic în faþa poporului român, pe care l-a slujit cu devotament prin copleºitoarea sa operã.