[Martalogu]

Stau si ma intreb cum se pot defini 41 de ani de asteptare ? Ce inseamna sa fii un mare regizor est-european , si sa reusesti un film absolut superb la batranete dupa ce in 1967 primeai Oscarul pt cel mai film strain. Sambata seara cand urmaream comentariul inspirat al CTP-ului pe ProCinema la Cine Te Prinde,
nu-mi puneam astfel de intrebari , habar n-aveam de existenta unor astfel de lucruri, si de oameni .
Dar am aflat cu bucurie ca e vorba de Jiri Menzel , si de Bohumil Hrabal. Un mare regizor ce ecranizeaza pt a 6-a oara o carte unui prieten, scriitor . Desi subiectul ar fi cu totul altul ( vointa atroce de ascensiune sociala- visul de a deveni milionar intr-o zi ) filmul puncteaza 2 aspecte - ne-uitarea esentialului a ceea ce a fost la un moment dat in istorie - constiinta nationala si lucrul stiut si nespus, ca banul conduce lucrurile, iar cei care au destui bani, conduc mai mult decat o firma, conduc o tara .
Ar fi vorba de o poveste picaresca in care avem de-a face cu viata lui Jan Dite, re-memorata de el insusi.
Jan Dite cel batran ( un foarte uman Oldrich Kaiser) iese dupa 14 ani de re-educare si se stabileste undeva la munte intr-un domeniu forestier. In timp ce mestereste si pune la punct o casa parasita, observa ca era un birt, si curatand o halba de bere apare flashback-ul cu Jan Dite cel tanar ( jucat de actorul bulgar Ivan Barnev) . Un ucenic chelner care invata un lucru esential in meserie : sa nu vezi nimic, dar sa iti amintesti tot. Si in timp ce sfatuia notarul cum sa mute regina la sah iar bancnotele insirate pe covor , ii zburau inapoi in mana a aflat o chestiune esentiala pentru un barbat : ca femeia are cateodata un parfum de zmeura, in jurul careia roiesc albinele . Iar in viata trebuie sa te misti mai departe.
La Hotel Praha, un stabiliment hotelier de inalta clasa, cu personal ultra-specializat si ultra-calificat un apar oligarhii care isi vand unul altuia fabrici, trenuri de marfa si se harjonesc avec les femmes jolies , care sunt un accesoriu din partea casei. Pt Jan Dite cafeaua servita sefului armatei a fost unul din cele mai inspirate gesturi ale carierei si astfel s-a miscat mai departe.
Si astfel a ajuns chiar in Praga la Hotel Pariz, sub indrumnarea maitre d` Skrivanek, un om care s-a aflat in slujba regelui Angliei, cu o pregatire, prestanta si demnitate pe care le-a aratat si in alte ocazii.
Aici micul Jan Dite s-a inaltat (coborat?) la inaltimea ocaziilor avute si s-a indragostit de micuta Sudetenmadchen Liza ( actrita Julia Jentsch). Dincolo de faptul divers (si istoric??) ca studentii germani erau dezbracati de sosetele albe de cehi pe strazile Pragai, iubirea celor 2 pare si reuseste pana la final sa strabata barierele sangelui ( e o scena in care Liza adopta pozitia regina in termeni matrimoniali , iar Hitler observa dintr-o icoana cu deferenta incercarile femeii germane de a-i aduce urmasi ) . Insa este important de mentionat ca filmul nu este inca o exaltare vandabila a Holocaustului, asa cum ar vrea unii sa vada. Desigur, Holocaustul este mentionat, dupa cum sunt mentionate cu umor absurditatile national-socialismului. Intelept , anecdotic, chaplinesc pe alocuri, filmul " In slujba regelui Angliei" acopera cam 50 de ani , intre anii `20 pana prin anii `60 . Un document condensat despre o epoca si despre arta eterna de a face bani . Nu ajunge sa ne uitam in top 300, si sa ne batem cu pumnu`n chept. Pt cine nu sufera de blocaj cultural e bine sa ne uitam in jur la cei cu care am avut o experienta comuna, de vreo 50 de ani . De exemplu la cehi care au avut o primavara la Praga.