Originally Posted by gionloc:
|
gomorra e atit de bun ca tre' adus la cinema!
sper ca o fi cineva inspirat sa o faca...
|
ti-am citit cronica. (asta ca sa stii la ce iti raspund.
)
si imi confirma faptul ca nu apreciez genul asta de neorealism - i-as spune hiperrealism.
Mi se pare ca hiperrealismul asta duce la sterilizare. Modul crud si/sau sec de prezentare m-au impiedicat aproape total sa simt angoasa mortii, daramite la cote maxime (te cred cand spui ca tu ai simtit asa; atunci daca eram in locul tau si eu as fi laudat filmul!).
E un pic ciudat curentul asta care presupune ca regizorul sa redea ce e in fata obiectivului si nimic mai mult (tinzand spre documentar, dar realizand o fictiune!) si spectatorul sa traiasca filmul la o intensitate aproape reala (ca de documentar). si regizorul si spectatorul stiu ca se uita la un film de fictiune, nu la un documentar cu live-footage! cine incearca sa pacaleasca pe cine?
Ce se intampla cu personajele identificabile (si identificate si de tine) este prezentat in ordine logica si cronologica respectand aceeasi reteta de cand lumea a momentelor subiectului (alea de la scoala): fiecare apare in 4-5 scene dintre care 1 iti permite o intuire a unei mici expozitiuni, 1 scena prezinta o intriga, 1-2 desfasoara ceva si apoi o ultima scena in care punctul culminant precede unui deznodamant de moment (pentru toti inafara de 2 personaje). Atat. Astea-s toate scenele in care apar personajele.
De ce am tinut sa insir aici schema asta? (O puteam detalia si pe fiecare personaj!
) Ca sa arat ca filmul m-a facut sa gandesc foarte la rece si aproape matematic (algoritmic!) tot ce se intampla acolo. Apai, scuza-ma, dar io in conditiile astea nu mai pot fi impresionat de ce se intampla pe ecran!
povestile astea in paralel i-au iesit mai bine lui inarritu in oricare dintre cele 3 filme!
mi s-a parut excesiv si un anume mod de a filma: prea mult timp personajele erau intunecate din cauza focalizarii pe o sursa puternica de lumina (sau cum se cheama fenomenul prin care se intuneca ce filmezi?). i-am inteles semnificatia destul de rapid. mi s-a parut mult prea frecvent utilizata.
Cateva chestii mi-au placut mult:
felul in care care era prezentata camorra. paralela cu tentaculele si ideea de organizatie atat de extinsa incat nu o poti cuprinde si careia nu-i poti cunoaste ierarhia si-au gasit aici desavarsirea.
scena cu cautatul armelor in mijlocul padurii fantastice e si scena mea preferata.
PS. Trebuie sa recunosti ca sfarsitul cu text (cu veniturile camorrei si implicarea in reconstructia WTC) e cheesy si lame!
