|
zice si lucruri interesante domnul Micloldovan acolo, nu inteleg de ce nu citezi:
"Sã aruncãm o privire asupra producþiilor de filme româneºti din 1960 ºi pânã astãzi:
Filme româneºti cu peste 10 milioane de spectatori (7): Sergiu Nicolaescu (3); Mircea Drãgan (2); Lucian Bratu (1); Geo Saizescu (1) ...
Filme româneºti cu peste 5 milioane de spectatori (31): Sergiu Nicolaescu (5); Dinu Cocea (4); Mircea Drãgan (3); Doru Nãstase (3) ...
Filme româneºti cu peste 4 milioane de spectatori (12): Doru Nãstase (2); Victor Iliu; Dinu Cocea; Sergiu Nicolaescu; Mircea Mureºan; Mircea Moldovan; Liviu Ciulei; Gheorghe Vitanidis; Geo Saizescu (câte 1 film) ...
Filme româneºti cu peste 1 milion de spectatori - din 1990 ºi pânã în 2006 inclusiv (3): Mircea Mureºan (2); Nicolae Corjos (1) ...
Filme româneºti cu peste 500.000 de spectatori - din 1990 ºi pânã în 2006 inclusiv (4): Florin Codre; Sergiu Nicolaescu; Lucian Pintilie ...
Filme româneºti cu peste 100.000 de spectatori - din 1990 ºi pânã în 2006 inclusiv (17):
Mircea Daneliuc (3); Sergiu Nicolaescu (2); Nae Caranfil, Dan Piþa, Andrei Blaier, Lucian Pintilie, Cristina Nichituº, Radu Muntean (câte 1 film) ...
În anul 2000 nu a avut loc premiera niciunui film, doar o relansare a filmului „Mihai Viteazul” (40.000 spectatori).
Anul 2001: relansãri ale filmelor „Moromeþii” ºi „Baltagul” cu peste 40.000 de spectatori.
În 2002 se remarcã regizorii Nae Caranfil, Cristian Mungiu ºi Radu Muntean, cu filme ce au înregistrat peste 50.000 de spectatori.
Filme româneºti cu peste 50.000 de spectatori - din 2003 inclusiv ºi pânã în 2007 (9): Cristian Mungiu (premiat la Cannes cu Palme d’Or) ºi Sergiu Nicolaescu („Orient Express”).
Din 2003, anul cu cele mai scãzut numãr de spectatori (5 filme cu 22.000 de spectatori), intrãm în cea mai neagrã groapã, de unde în anii urmãtori cifra maximã de spectatori este 50.000. Este o crizã maximã pe care nu reuºim s-o depãºim nici mãcar cu un film ce a câºtigat Palme d’Or la Cannes (2007).
În ce priveºte participarea la festivaluri, situaþia se prezintã astfel:
12 regizori au participat la 382 de festivaluri; e drept cã festivalurile sunt fãcute pentru a fi onorate cu filme, dar parcã totuºi e prea mult; un singur regizor a fost la 107 festivaluri cu 3 filme; altul, cu un singur film, participã timp de 6 ani la 36 de festivaluri; filmul „Marele jaf comunist” participã la 22 de festivaluri pentru 3 premii, iar „Legãturi bolnãvicioase” la 31 de festivaluri pentru 2 premii.
S-a luat ºi marele premiu Palme d’Or (Cannes), ceea ce reprezintã o mare realizare. Felicitãri d-lui Cristian Mungiu ºi cinematografiei româneºti.
Nu putem înþelege de ce un film al lui Hanno Hofer colindã pe la 23 de festivaluri, în 5 ani consecutivi, pentru 2 premii. Este o situaþie care trebuie studiatã ºi îndreptatã.
E drept cã existã o explicaþie: selecþiile la festivaluri conteazã la punctajul ce se obþine la concursul de scenarii. O fi numai asta explicaþia sau criteriul e greºit pus de cãtre C.N.C.? "
pai de, in vremea comunista la ce sa se uite oamenii? La vitrinele cu pesti de sticla? Normal ca mergeau cu milioanele la cinema.
|